“Toti cei interesati de literatura au ocazia sa participe, intre 28 si 30 octombrie, incepind cu ora 18.00, la Clubul Taranului Roman din capitala, la lecturi publice si dezbateri cu scriitori importanti din Portugalia, Rusia, Germania, Irlanda, Bulgaria si Albania, dar si cu scriitori de marca din literatura romana, precum Gabriela Adamesteanu, Radu Aldulescu, Vasile Ernu, Filip Florian, Florin Iaru, Matei Florian, Razvan Petrescu, Radu Pavel Gheo sau Cecilia Stefanescu. “ - site-ul oficial al festivalului .
Eu cred ca voi rata cu brio prima seara, fiindca am de facut alte treburi. Dar sper sa ajung la a doua si la a treia. Sper, nu pun mana in foc. Drumuri multe.
O vizita pe blogul colegului-in-devenire, Florin Lazarescu, m-a facut sa realizez iar ce repede trece timpul. Parca a fost ieri… Octombrie nice, dar acum un an… Trei zile, care au fost mai mult seri, intre noi fie vorba, in care am luat parte, pe pamant romanesc, in ograda Clubului Taranului Roman, la un razboi european al literaturii sau un razboi al literaturii europene, prea sigura nu sunt ca eram fffoarte emotionata de cate armade de condeieri se bateau pe acolo, unii mai fiorosi decat altii… si nu prea stiam cu cine sa ma aliez… aaa… si da-i si lupta… si … aaa … nu mai stiu exact cine a castigat… aaa, dar cred ca a castigat Literatura, ca doar era festivalul ei, chiar daca razboaiele erau, cica, private, ale fiecarui scriitor cu sine insusi.
Abia recent, cred, echipa Polirom, care a organizat prima editie a Festivalului international de literatura – Bucuresti, a pus pe youtube 10 filme cu dezbaterile scriitorilor si cateva lecturi publice. Sper sa fi facut asta fiindca vor sa anunte un nou festival, fiindca ar fi fain daca s-ar intampla asa ceva din nou…
Postez si eu aici filmul cu eseul Simonei Popescu, in lectura autoarei, eseu care mi-a placut mult de tot. Una dintre ideile cu care eu rezonez 100% fiind aceea ca acum (after ‘89) minciuna e din ce in ce mai greu de deosebit de adevar. Dansa a particularizat ideea aceasta analizand ce se intampla inainte de 89 si ce se intampla dupa, in lumea scriitorilor. Eu as putea sa spun ca am vazut, cu amaraciune, ca deopotriva, in toate sferele profesionale si in toate grupurile de influenta se intampla asta. Parca ar fi o implacabila lege a economiei de piata. Daca nu poti sa infrangi adevarul, deformeaza-l pana se va confunda cu minciuna. Si viceveresa, estetizeaza minciuna, fa-o sa para etica, progresista, chiar nobila! si nu se va mai deosebi de adevar.
In clip, de la stanga la dreapta: Gabriella Eftimie (traducatoarea lui Zeh), Juli Zeh, Simona Popescu, Elena Vladareanu si Cezar Paul-Badescu. Puteti gasi si alte filme despre festival pe Youtube. Si povestile mele despre acesta in arhiva blogului din noiembrie 2008.
Iar in articolul Alinei Purcaru gasiti textul citit de Simona Popescu.
One in 10 people is affected by dys-lex-i-a to some degree. Rumors are that, among these mentally slow, stupid, lazy people, there were some named: Gustave Flaubert, Jane Austen, Edgar Allan Poe, Agatha Christie,Hans Christian Anderson, Ernest Hemingway, Jules Verne. Com one! I c’ant believe taht!
Constient ori ba, scriitorul contemporan se confrunta de cativa ani cu o mare problema: divizarea publicului cititor. Tare ma tem ca in urmatorii ani problema nu se va mai pune daca scriitorul mai poate trai din scris, ci pentru cati si ce fel de cititori mai are rost sa scrie?! Pe mine mitul scriitorului care scrie de amorul artei ma face sa ma prapadesc de ras. Nu ma intelegeti gresit. Nu sustin ca scriitorul ar trebui sa aiba in vedere atingerea unui procent de n zeci de mii sau sute mii, fiindca altfel e un ratat. Dar gandul ca va incepe sa para normal ca un scriitor sa aiba un public de doua –cinci sute de cititori imi da fiori! Si nu de placere.
LuiBeigbeder i-a aparut in “Playboy” un articol prin care parca ar vrea sa faca o reverenta “mea culpa” in fata doamnelor. Ori domnul e confuz, ori traducerea si adaptarea sunt facute cam confuz , ori poate eseul, construit pe principiul contrazicerii. In fine, il postez aici pentru ca tematica e interesanta si taman ce eram pe punctul de a scrie inca o data despre discriminarea femeilor in lumea scrisului. Si pentru ca si eu militez impotriva feminizarii cuvantului “scriitor”. Cea mai buna marturie fiind numele acestui blog. Cineva chiar m-a intrebat pe aici de ce nu am zis “scriitoare”. Nici o clipa nu am visat sa devin “scriitoare”, no way, scriitor, in schimb, da.
Asadar, iata ce ne vrajeste Frédéric, la rubrica “femeia deasupra” din Playboy nr curent. O nelamurire mare am, ce cauta reverenta asta in “Playboy”?! Si-a schimbat revista publicul cititor?! Sau Frédéric spera doar sa schimbe mentalitatea barbatilor de mici copii?!
“Marguerite Duras ar fi scris aceleasi romane daca ar fi fost barbat? Hm… nu vom sti niciodata. Ce idee bizara sa Read the rest of this entry »
Aseara am fost la lansarea volumului “Un anotimp in Berceni” al poetului Claudiu Komartin, publicat la editura CARTIER si am ascultat cateva poezii frumoase citite chiar de autor sau de invitatii lui la lansarea care a avut loc ieri in Club A din Bucuresti.
Las versurile lui Claudiu sa va vorbeasca despre poezia lui. Primul dintre poeme a fost postat si de White Noise, de pe al carei blog am aflat de eveniment, asa ca ii multumesc. Si de asemenea mi-a amintit si m-a mobilizat sa mai dau si pe la evenimentele literare legate de poezii si Sora de Razboi care mi-a vorbit recent de serile din Club A si Green Hours si m-a invitat sa trec pe acolo, ceea ce am si facut.
Komartin si-a citit poeziile foarte fain, foarte natural… Mi-au placut la el siguranta, o anume dezinvoltura nejucata (daca pot spune asa); mi-e destul de greu sa cred ca ar fi studiate, mie chiar mi-au starnit invvvvidia. Dar v-ati obisnuit, cred, cu ideea ca asa sunt eu, invvvidioasa. Si din aceeasi ivvvidie, desigur, am “furat “ si cartea, si un autograf de la autor.
Reiau informatia: La sfarsitul anului trecut am incheiat un sondaj asupra interesului pentru lectura, fiind preocupata sa aflu ce citesc oamenii, cum isi selecteaza cartile, ce interes mai exista pentru anumite genuri care se plang de marginalizare – ca poezia de exemplu – sau cum este privita proza erotica, de ce este preferata o literatura alteia, cam ce cota de awareness au tinerii autori romani, daca anumite elemente, cum ar fi tema sexualitatii, limbajul licentios Read the rest of this entry »
Dintre cei 72 de studenti ai Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti:
·52% prefera clasicii. Poezia romantica este mentionata cel mai des, Eminescu ramane in topul preferintelor, urmat apoi de Blaga, Bacovia, Arghezi, Barbu.
·27% Nu agreeaza deloc poezia contemporana. Li se pare dificil de inteles, nu ii atinge emotional, daca o citesc, o citesc “fiindca trebuie”.
·20% citesc poezie contemporana: si pot specifica si nume – eu omit sa o fac ca sa nu creez zanzanie printre poeti.
Dintre cei 64 de cititori intervievati in fata librariilor:
* 52 %declara ca nu agreeaza poezia contemporana, li se pare greoaie, pretentioasa, ciudata, o asociaza cu lecturile obligatorii: “am citit doar in scola, ca trebuia” a fost o mentiune care a aparut frecvent;
* 30% prefera clasicii, de asemenea, cu mentiunea aproape nelipsita ca citesc poezie extrem de rar;
* 18 % citesc poezie contemporana, pot specifica si nume;
cu mentiunea aproape nelipsita ca citesc poezie foarte rar si selecteaza autorul pe criteriul suspect de des mentionat,
“fiindca e un prieten”, “fiindca am fost colegi”.
As indrazni sa trag niste concluzii.
Poezia contemporana are de dus o lupta grea daca vrea sa devina mai populara.
La sfarsitul anului trecut am facut un studiu despre interesul pentru lectura. As fi vrut sa chestionez un numar dublu de oameni, dar nu e deloc simplu sa lucrezi cu esantioane mari. Poate unora li se va parea mult spus studiu, asa incat, ca sa nu ii suparam, putem sa ii spunem sondaj sau puls luat din strada, de la raft, din fata librariilor. Daca voi primi finantari de la Uniunea-scriitorilor-in-devenire sau macar 2-3 asistenti de la Asociatia-editorilor-care-vor-sa-se-umple-de-stima-si-glorie voi face mai mult. Deocamdata, asta este ce am putut sa fac.
Au fost chestionate 136 de persoane.
Dintre care: 72 – studenti ai Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti si 64- persoane intervievate in librarii bucurestene sau in fata librariilor (dupa cumparaturi).
In ce priveste partea de studiu desfasurata in cadrul universitatii, tin sa multumesc pentru sprijinul si intelegerea oferite d-nei Lector Doctor Simona Popescu, d-lui Asistent Doctor Iulian Baicus si pentru amabilitatea lor, studentilor care au acceptat sa raspunda la intrebarile chestionarului.
Am cautat sa “tai o felie” din masa oamenilor care sunt interesati de lectura de la intrucatva la foarte mult.
In ambele grupuri cca 80% sunt persoane cu varste intre 19 si 35 de ani si cca 20% persoane cu varste intre Read the rest of this entry »
Asa cum am zis mai demult, mi-am propus sa semnalez, din cand in cand, si acele carti scrise indeosebi pentru scriitori. In ragazul pe care mi l-a dat aceasta minivacanta am profitat si, pe langa sarmale si cozonaci, am devorat si doua cartulii:
Scrisori catre un tanar romancier – Mario Vargas Llosa – Ed. Humanitas
Arta romanului– Milan Kundera – Ed. Humanitas
Llosa mi-a placut mai mult decat Kundera pentru tonul lui mai cald, mai apropiat de cititorul lui (despre care poti sa juri ca esti chiar tu, cel care citesti, daca din intamplare esti un pui de prozator in-devenire) caruia autorul consacrat ii scrie 12 scrisori, chipurile ca raspuns la viul interes pe care novicele il are in afla de la dansul mestesugul romanului.
Llosa e cald, glumet, exemplele sunt date lamuritor, uneori este rezumata acea parte/ latura a romanului la care face referire pentru ca ucenicul sa inteleaga bine mecanismul/ tehnica la care se refera.
Ca sa se dezmeticeasca totusi de fumurile inerente, batranul autor incepe prin a da cateva palmutze tanarului aspirant:
“Indraznesc sa iti sugerez … sa nu iti faci mari iluzii in legatura cu succesul. Desigur, nu exista vreun motiv anume sa nu-l obtii; dar, daca vei persevera scriind si publicand, vei descoperi degrabaca premiile, succesul, recunoasterea publica, au o cale a lor foarte sui generis, foarte arbitrara, intrucat uneori se feresc ca de foc de cei care le-ar merita cel mai mult, asediindu-i in schimb si covarsindu-i pe cei mai putin merituosi…” Read the rest of this entry »
mai apropiat de cititorul lui (despre care poti sa juri ca esti chiar tu, cel care citesti, daca din intamplare esti un pui de prozator in-devenire) caruia autorul consacrat ii scrie 12 scrisori, chipurile ca raspuns la viul interes pe care novicele il are in afla de la dansul mestesugul romanului.