Duminica 1 februarie, d-na Rodica Zafiu, sefa catedrei de Limba Romana a Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti a sustinut una dintre conferintele TNB pe tema “Nou si vechi in evolutia limbii romane”.
Printre chestiunile aduse in discutie s-au numarat: alunecarea discursului public din emisiuni TV si presa inspre o familiaritate care depaseste granita insufletirii limbajului, devenind impolitete si invectiva; defularile limbii romane prin atenuarea realitatii apeland la diminutive in varii registre de la cel familiar: pupic, scumpic, mersic pana la cel administrativ: bonulet si facturica si invazia anglicismelor, pe care dansa a analizat-o de multe ori, mult mai obiectiv decat au facut-o zeci de aparatori patimasi ai limbii romane (printre altele, si eu ii injuram pe aia care violeaza romaneasca noastra cu anglicismele lor, desi recunosteam ca, la randul meu, sunt un producator ocazional de anglicisme. Mai ales de cand am intrat pe blog, impresionata de numarul mare de deraieri lingvistice spre limba lui nenea Blair, mi-am zis ca asa o fi jocul vremii, sa ma sparg si eu nitelush in figuri daca tara o cere; dar am si criticat folosirea anglicismelor aiurea in tramvai).
D-na Zafiu ne-a vorbit si despre adaugarea de sensuri, un subiect care si pe mine ma interesa mult. Legat de faptul ca multor cuvinte cum ar fi – dedicat, determinat, a aplica, promotie, dramatic, patetic, locatie li s-a adaugat alt sens pe langa sensul deja stiut, sub influenta utilizarii din ce in ce mai extinse a limbii engleze.
Totodata dansa a atras atentia si asupra fenomenului de intoleranta si stigmatizare care a aparut la nivel cultural. Pentru vorbitorii care cunosc sensul acestor cuvinte, asa cum e definit de dictionar, adaugarea de sensuri noi este extrem de suparatoare. Cu toate astea ar trebui sa gandim mai flexibil. “Noi suntem aparatorii sensului cu care aceste cuvinte au intrat in limba romana acum100, maxim 150 de ani, insa ar trebui sa ne intrebam daca e fundamental gresit sa le luam acum si din engleza cu un nou sens.” Acesta ar fi cazul mult comentatului “locatie”, in sensul de baza “inchiriere”. Folosit in prezent din ce in ce mai des cu sensul de plasare, asezare si chiar “loc”. Eu cred ca sensul de loc a intrat in limba romana din cauza mentionarii lui dese cand o vedeta vorbea despre “fine location”-ul in care a filmat. Se pare ca romanii n-au mai stat sa distinga ca termenul se rezuma doar la plasarea site-ului de turnare al unui video clip sau film si au generalizat sensul la orice fel de loc.
La sfarsitul conferintei, participantii au fost invitati sa puna intrebari d-nei profesoare si am profitat de ocazie sa imi lamuresc niste dileme mai vechi . Am intrebat daca ar putea prevedea acceptarea, sub presiunea uzului, ca norma a Read the rest of this entry »