Homofilia cuprinde Romania / – sa pricepem odata ca homosexualitatea e o valoare! Ori nu?!

Voi incepe asa: Am prieteni si cunostinte homosexuali, oameni de toata isprava pe care ii stimez si care imi sunt de la simpatici la dragi, dar asta nu inseamna ca voi percepe vreodata homosexualitatea ca pe o valoare, asa cum se incearca sistematic de ani de zile sa ni se inoculeze de organizatiile care, sub aparenta luptei pentru nediscriminarea gay-ilor  si dreptul lor la demnitate, promoveaza in fel si chip homosexualitatea ca valoare!

 

De ani de zile simt cum homofilia cuprinde Romania. Mai ales in cercurile artistilor(cantareti, actori, pictori, scriitori)  si ale profesorilor, de-acum mult plecati peste hotare, avand contact  cu beneficiile civilizatiilor liberale, din ce in ce mai multi oameni se declara siderati de frumusetea neconventionala a homosexualitatii, de solidaritatea,  spiritul civic si efervescenta care exista intre gay-i! .  Asa au vazut ei  in comunitatile de artisti, profesori sau alte categorii de intelectuali personalitatile  gay: cu sarm , verva si foarte afabile cu toata lumea, incat au tras concluzia ca

Valorizarea singuratatii – ce mare prostie!

 

De-a lungul timpului am tot avut ocazia sa citesc mai multe articole despre singuratate, tema prea generoasa ca sa nu fie speculata pe langa scriitori si filosofi de marca, si de o multime de jurnalisti, cronicari glossy, psihologi mai buni sau mai putini buni, care au facut sa curga rauri de cerneala tipografica pe topicul asta si au amprentat mentalitatile catorva generatii.  Daca pe la inceputul anilor  90 erai serios indemnat sa lupti cu singuratatea ca sa scapi de rusinosul stigmat al necuplarii, spre sfarsitul anilor 90 un nou trend se razletea de deasupra mintilor filosofice in-devenire: e ok sa fii sigur pentru o vreme ori din cand in cand, abia te lamuresti cine esti si ce vrei de la viata. Singuratatea nu se mai voia o boala, dar tot isi cauta leacul! Devenise o “etapa” benefica pentru definirea asteptarilor omului de la sine si de la cuplu, care ramanea de intemeiat la momentul oportun.

 

Aceasta mentalitate este inca prezenta si spre sfarsitul anilor 2000, desi a ajuns cam desueta.  S-ar parea ca evoluam spre un nou standard ideologic: Acum singuratatea vrea sa devina o stare OK si pe termen nedefinit care poate fi valorizata.

Extraordinar! Si cum?!

Ne spun mintile luminate! Strafulgerate de redescoperirea sensului vietii! Care, nooo, nu mai e in doi, ci huhurez, de unul singur!

Asa se adanceste omul si se fundamenteaza! Asa redescopera el cine este si cat de puternic este! Omul in toata splendoarea lui primoridala. Adam fara de Evă, lipsit de orice grija a solitudinii. Evă fara de Adam, idem… Sexualitate nu ignorata, ci libera de