Scris de Simona Vlad pe august 11, 2009
Bagarea in seama si popularitatea. Dialog si pseudo-dialog in blogosfera (2)
M-am intrebat si eu de multe ori cum au reusit unii, cu atat de putin continut, sa isi atraga o atat de mare audienta…Si incet, incet m-am dumerit. Ei au observat ca, daca acorzi oamenilor atentie, cativa dintre ei se vor simti datori sa ti-o intoarca. Recunoasteti ca e destul de placut sa te simti bagat in seama. Multi dintre noi suferim de pe urma faptului ca nu ne simtim suficient de ascultati, apreciati. Daca cineva ne va aborda si ne va spune ca apreciaza ceea ce scriem, gandim, afirmam noi, ne vom simti indatorati sa cercetam daca nu cumva ii putem intoarce gestul. Si va asigur ca Read the rest of this entry »
Publicat în Common sense is no longer common, Cultura dialogului, De prin sfera adunate si-napoi la sfera date | 12 Comentarii »
Scris de Simona Vlad pe iunie 2, 2009
Dragostea-i o boală,
Nu mă las contaminat,
Am prezervativ pe creier,
Sufletul imunizat! *
*De pe placheta de psiho-versuri, “Dragostea-i o boală”
Cand unii dintre cunoscutii mei au citit aceste versuri, scrise la pers I-a masculin singular, s-au aplecat confidential spre mine si mi-au soptit ca apreciaza increderea pe care le-am acordat-o. Ioi. Sa stiti ca m-am simtit putin cam ciudat(a), fiindca nu am inteles. Care incredere?! Incet, incet m-am prins. Ioi, mi-am zis si am rosit… Deci, onorat public(homo-fob, homo-fil ori homo-indiferent), in ciuda aparentelor, aceste poezii nu sunt scrise din perspectiva homoerotica, chiar daca sunt scrise la pers I masculin, singular, de o lady. Nu, nu consider homosexualitatea ceva rusinos… si nu as nega un lucru adevarat din pudoare. Cu toate astea, m-am simtit cumva stanjenita de privirile acelea incarcate de o gravitate caraghioasa: “Te intelegem si iti ramanem alaturi”. “Pai, sunteti para, amicilor!”, as fi vrut sa le spun. Dar m-am jenat din nou… Deci cum sa stea treaba oare?! De ce or fi fost scrise poeziile astea din perspectiva masculina de o tanti? Daca nu din cauza ca…, din ce cauza altminteri?! Ia sa vedem, ghiceste cineva?!*
În Ioanid
Aseară am fost în parcul Ioanid,
Eram cam frămîntat si plictisit
De urît, de atîta drum
ce-am facut
în zadaaaar
pîn’ la tineee…
Venisem pe o vreme ploioasă, ploioasă
De destul de departe, departe de casă.
Mi-era si foame si mi-era si frig,
dar şi mai tare si mai tare sufletul livid
Cînd mi-a deschis un tip şi m-a privit de sus,
Spunîndu-mi ca Read the rest of this entry »
Publicat în Common sense is no longer common | 7 Comentarii »
Scris de Simona Vlad pe mai 26, 2009
Onorat public,
Din volumul cu pastile lucido-defulatorii,
Plimbarea prin piei, ambulatoriu nr. 3
poezie runs:
Pasibila – balada unui suflet exemplar, la masculin, I-a singular
Uite asa s-a intamplat…
Nepremeditat…
Am cazut intr-un mare…
… pacat!
Normele, dogmele,
codul bunelor maniere
si inima mea
se bat cap in cap
inlauntru aceluiasi cap.
intr-o zi, mergand pe-o alee,
mi s-a nazarit
c-as putea iubi inca o femeie.
Ce faradelege!
Cine-ar intelege
asa ceva?!
Imediat,
costiinta mea neprihanita
si, inca din frageda pruncie,
inclinata spre monogamie
s-a autosesizat,
in inaltul for de justitie
al fidelitatii… m-a actionat!
Si, dedublat in jurat incisiv,
Ti-analizez corpul delict…
Si te gasesc de privit Read the rest of this entry »
Publicat în Common sense is no longer common | 7 Comentarii »
Scris de Simona Vlad pe aprilie 22, 2009
Il stiam de ceva vreme pe amicul asta cand am iesit la o cafea impreuna. Se despartise de cateva luni de o fata minunata, fara ca nimeni sa priceapa de ce, caci se intelegeau atat de bine incat erau invidiati de multi dintre cunoscutii lor. Ea locuia cu parintii, el cu chirie, intr-o garsoniera la doi pasi de sediul firmei unde lucra. Fata era copil unic si avea niste parinti faini, deschisi la minte si primitori pe care aparitia tanarului in casa lor ii bucurase ca si cand s-ar fi pomenit cu un fiu mult dorit. Cei doi isi petreceau timpul nestingheriti cand la unul, cand la altul. Cand se inamorasera locuiau in Titan, la doua statii de metrou unul de celalalt. O parte dintre prietenii lor se asteptau sa auda ca se vor casatori si muta impreuna, altii erau convinsi ca o sa aiba genul asta de relatie libera de angajamente dar de cursa lunga pana la adanci batraneti. Dupa vreun an de convietuire fericita oamenii s-au despartit.
Ma rodea si pe mine curiozitatea ce mersese gresit, cu atat mai mult cu cat Read the rest of this entry »
Publicat în Common sense is no longer common, Teatrul vesel si amar al vietii | 3 Comentarii »
Scris de Simona Vlad pe ianuarie 14, 2009
Imi plac mult copiii si chiar larma lor voioasa, asurzitoare cand trec pe langa parcuri sau curtile scolilor ma face sa zambesc involuntar, cu exceptia cazurilor cand vad cruzimi sau rautati de care sunt si ei in stare uneori in mod socant. Cand se mai intampla sa merg in parc cu vreo familie prietena ma bag la o partida de fotbal pe cinste cot la cot cu toti piticotii, cu toata bucuria.
Dar, daca vad cateodata lucruri dezagreabile la copii, pot spune ca cele mai dintre ele sunt chiar parintii! Ori de cate ori observ cu jale cum copiii in loc sa se formeze se mal-formeaza sub privirile indolente, tampe sau chiar pline de rautate ale parintilor lor ma intreb indignata daca Read the rest of this entry »
Publicat în Common sense is no longer common | 2 Comentarii »
Scris de Simona Vlad pe ianuarie 12, 2009
Eram la un fast-food cu pretentii de restaurant din centru. Mesele la 50 de cm unele de altele. In imediata mea apropiere, chelenerii unisera cateva mese pentru o familie numeroasa sau poate pentru o reuniune de familii prietene. Cativa adulti tineri, 30-40 de ani, cu vreo 6 copii de 4 pana l0-12 ani.
Ma uitam incantata la mesenii aceia care infulecau cu pofta, discutand cu voie buna si glas moderat si, fara sa trag cu urechea, auzeam glumele pe care vreun tata ori unchi le facea cu unul din copii … “Foamea, iata cum a sculptat…” si ii arata pustiului, care ranjea incantat, ramasitele a patru felii de pizza, pe care cel din urma le rontaise lasand doar marginile lor cu cate 4-5 semicercuri cu amprenta lui dentara. Barbatul schita tot felul de modele din resturile de pizza ramase pe fundul de lemn si copilul urmarea chicotind comentariile lui. Ceilalti adulti mai marunteau cate o prajitura pentru cei mai mici, mai turnau suc intr-un pahar. Ma topisem meditand la Read the rest of this entry »
Publicat în Common sense is no longer common | 12 Comentarii »
Scris de Simona Vlad pe ianuarie 2, 2009
Il tineti minte pe Grinch?! Grinch care a furat Craciunul?!
Este greu sa il uiti pentru ca din 2000, de la lansarea filmului cu acelasi nume, televiziunile ni-l livreaza an de an in preajma Craciunului. Ceea ce poate mai putini stiu este ca scenariul filmului are la baza o poveste aparuta cu cativa zeci de ani buni in urma, sub forma de benzi desenate, creata de Theodor Seuss Geisel sau Dr Seuss, cum isi alesese acesta nickname-ul de artist. Pe scurt, Grinch este o creatura stranie, un spiridus moracanos, rautacios si nesuferit din cauza ursuzoseniei lui si inveninarii cu care priveste lumea. Cum esenta intregii lui vieti de pe muntele Crumpit, unde traieste izolat este acreala, uscaciunea, insingurarea programatica, dispretul suveran fata de orice bucurie a comuniunii, bucurie gaunoasa- in viziunea lui, este atat de scarbit de dulceata sarbatorilor, de clinchetul zurgalailor, de freamatul oamenilor care fac pregatiri, de mirosul de coznaci, prajiturele si alte cate bunatati, de stralucirea globuletelor si a betelii, de impodobirea euforica a brazilor, incat sa decide sa le fure Craciunul. Folosindu-se de puterile lui de spiridus, el coboara de pe muntele Crumpit in Whoville (orasul din vecinatea lui) si fura toate semnele exterioare ale Craciunului: Beteala, globuletele, brazii, cadourile, cozonacii, prajiturile, toooot ceea ce simbolizeaza armonia, stralucirea, abundenta…le fura si le duce pe muntele lui, asteptand cu infrigurare sa Read the rest of this entry »
Publicat în Common sense is no longer common, Iluzia intelegerii si intelegerea iluziei | 6 Comentarii »
