Sophie a ales. Romania, la fel!
Ce ma ingrijoreaza nu este lipsa de interes a intelectualului roman pentru viata politica, cat, si mai grav, lipsa lui de interes pentru cine detine fraurile puterii in stat. Nu am inteles si nu cred ca o sa inteleg vreodata absentarea ca solutie. Daca in 1990, votau peste 85% din romani, treptat procentul a scazut pana la 54%! Trista a fost ziua in care am votat si am facut-o cu toata scarba si durerea, constienta insa ca daca nu as fi votat , as fi fost ca o Sophie care intre a salva macar viata unui copil dintre doi ar fi ales sa nu o salveze pe a nici unuia.
Stiu ca, din pacate, clasa noastra politica e formata din niste slehte de talhari de cea mai joasa speta. Mi-e de inteles ca orice om decent si sanatos la cap nu vrea sa se amestece in nici un partid, pentru ca orice structura este intens corupta si nu va avea nici o sansa sa supravietuiasaca si cu atat mai putin sa se afirme, daca nu se va da si el pe brazda. Cu toate ca de aici, de la tinerea de-o parte a oamenilor care ar putea schimba ceva pleaca intreaga mizerie a sortii pe care ne-o meritam cu prisosinta. Ca si de la felul nostru de a avea expectatii.
Insa, imi pare curata iresponsabilitate sa aud ca o serie de intelectuali refuza si sa mai gandeasca ce structura politica, odata ajunsa la putere, va aduce prejudicii mai mici natiei - inclusiv propriei persoane - decat ar face-o oponenta.
La 20 de ani de la “revolutie” se pare ca am ramas la fel de “stupid people” pe cat eram si atunci. N-am invatat nimic. Inainte de 89 ne plangeam cu obida inghitita ca nu avem dreptul sa alegem. Dupa 89 am invatat sa ne plangem ostentativ pentru placerea victimizarii. Sa ne plangem intai ca ne-au furat unii revolutia. Pai nu ne-au furat-o. A fost a lor. Si-au riscat pielea si au facut-o. Ne place sau nu, ei au instaurat democratia. Ilici si ai lui. Au manipulat masele populare?! Au sacrificat inocenti?! Da, crunt. Cu toate astea, credeti ca ”masele” ar fi fost vreodata capabile sa se organizeze?! Nu ati invatat ca acesta este mersul lucrurilor?!
Ce ne-au adus Ilici si poporul rus?! Pai libertate ne-au adus! Dreptul de a alege, dragi tovarasi si preteni. Va mai aduceti aminte cat de tare plangeati dupa el?! Sau mai bine zis cat de tare plangeau dupa el parintii vostri?!
Acum desigur si ei, si voi va veti fi inchipuit ca aceasta libertate electorala va va pune pe tava si optiunile cele mai grase si frumoase: ca vom avea de ales, dintre cei mai buni si onesti politicieni, pe cel mai frumos, destept si carismatic. Sau in cel mai rau caz: vom avea de optat intre cel bun si cel rau. Ca va fi simplu si frumos. Ne vom duce la urne si ne vom infige extaziati stampila de elector pre cel mai fain candidat.
Ca doar nu degeaba ani in sir poporul roman a tot asteptat presedintele mesianic: cel bun , cel drept, cel mare, cel viteaz. Cel care se va bate cu raii si va matura coruptia din tarisoara asta.
Cum sa ne inchipui noi ca de fapt democratia inseamna ceva mult mai pamantean?! Cum ar fi sa alegem la mana caror talhari vrem sa fim! Sa ne gandim bine, de doua, si chiar de noua ori, care talhar e mai milostiv decat ceilalti. Cui ii pun in brate dreptul de a ma jefui. Care dintre ei va avea mintea si hotararea sa ma fure mai cu bunsimt. Adica sa ma fure, dar sa faca si ceva sa traiesc si eu mai bine. Nu-i asa ca e pardoxal?! Cum sa insemne democratia asa ceva?!
Au fost multi intelectuali care au votat cu Geoana numai fiindca i-a dezamagit Basescu. Pur si simplu au omis din “the big picture” ce inseamna Geoana. Au juisat la bucuria de a-i da un sictir lui Base’(badaranismelor, impulsivitatii, derapajelor paranoide ale insului). Altii au zis ca Basescu e la fel de naspa ca si Geoana, asa ca aleaga-se praful de tot si de tarisoara asta, in care s-au nascut ei din nefericire… ei nu mai aleg nimic, sa voteze prostimea. Nu exista asa ceva, domnilor-si-doamnelor-care-ganditi, nu exista doua optiuni la fel de proaste. Chiar si intre doua nenorociri, cea mai proasta optiune este sa nu faci efortul sa o alegi pe cea mai mica; atat cat poti distinge tu care este aceea.
Doamnelor-si-domnilor-care-ganditi, bagandu-va piciorul in soarta tarii, va bagati piciorul in propria voastra soarta, va distrugeti incet si sigur si cele mai firave sanse la demnitate si chiar la libertate. Ceea ce e si mai grav, pentru cei care au copii, va bagati piciorul in soarta copiilor vostri. Nu mai spun ca scuipati pe sangele celor care s-au dus ca mieii la taiere in 89, cu naivitatea ca ei sunt cei care va dau libertatea de a alege.
Nu vrem sa ne maturizam deloc, ne-am facut iluzii mari despre democratie si ne-a dezamagit, asa ca tot ce ne mai ramane de facut e sa ii intoarcem fundul ca niste copii imbufnati… Daca nu ne certam ca chiorii intre noi, devenim apatici si pasivi electoral.
Este incredibil ca dupa 20 de ani de libertate electorala ne lipseste inca abilitatea de a reflecta si lua decizii cu calm. Si ceea ce e mai grav, lipseste chiar la nivelul clasei intelectuale!
Cand aparent nimic nu se schimba, cand se inainteaza cu pasi de melc, e normal ca discutiile sa isi piarda miza, sa devina enervante. Ce naiba tot vorbim si ne gandim, de ani de zile?! Aceeasi si aceeasi batere a apei in piua pentru a ajunge la aceeasi si aceeasi concluzie: “Ce se schimba? Nimic esential! Si atunci ce rost mai are deranjul?! implicarea ?!”…
Asta e. Nu vrem sa intelegem un lucru. Nu o sa se schimbe nimic esential de la o alegere la alta. Nu o sa avem transformari economice, administrative spectaculoase ale Romaniei, asa cum vrem. Nu. Imi zic doar sa deie Domnul sa nu trebuiasca sa trecem prin dezastrul vreunui regim absurd, ajuns la putere din propria noastra indolenta, ca sa invatam ca macar pentru micile schimbari in bine (care, privind cu onestitate, au avut loc in ultimii ani!) trebuie sa ne urnim fundul sa ne ducem la vot si, chiar atunci cand nu avem, din pacate, de ales decat dintre doua nenorociri – sa incercam sa o alegem pe cea care ne va prejudicia cel mai putin.
Nu pledez pentru entuziasm, ci pentru maturitate. Sa acceptam ca desi schimbarile in bine vor fi foarte mici de la o alegere la alta, e vital sa punem umarul la ele prin votul nostru… fiindca altminteri o sa ne ducem in jos si chiar de rapa cu scepticismul si sictirul existential care au devenit filosofie si stil de viata pentru intelectualii romani.
