Scris de Simona Vlad pe iulie 31, 2009
Prin clasa a XI-a, cred, prin manualele celea de limba engleza ale caror coperti aratau la fel din clasa a IX-a pana intr-a XII-a (erau acelea, dinainte de revolutie, pentru cunoscatori), singura diferenta fiind cromatica, am gasit zicerile astea care tare, tare mult mi-au placut si mi s-a parut ca taaaaaare adanc graiesc :
Cine nu stie si nu stie ca nu stie e prost, ocoleste-l.
Cine nu stie si stie ca nu stie e nestiutor, invata-l.
Cine stie si nu stie ca stie e adormit, trezeste-l.
Cine stie si stie ca stie e intelept, asculta-l.
Insa astazi, peste ani, mi-a aparut o nelamurire care ma macina mult si nu ma lasa sa dorm:
- cine stie dar nu stie ca stie fiindca eu l-am lasat sa stie cum este?! Si ce sa-i (mai) ffffac, fffffrate?!
Publicat în Cultura dialogului, Iluzia intelegerii si intelegerea iluziei | 4 Comentarii »
Scris de Simona Vlad pe iulie 27, 2009
Mania de a avea dreptate si expectatia reciprocitatii- belele mari!
Cand scrii si publici, fie si pe blog doar, te bucura mult sa afli ca oamenii apreciaza ceea ce scrii. Chiar si faptul ca te citesc, fara sa zica nimic te bucura. Pe mine una ma bucura si cand cineva ma critica, daca acea critica are argumente pe care sa le pot asimila. Desi asta se intampla rar, o fi de vina amorul meu propriu supra-dimensionat (: .
De ceva vreme m-am gandit ca ar fi bine sa vorbesc oamenilor despre o mahnire pe care am experimentat-o in cateva dati bune de cand am deschis acest blog. Cand unii oameni vin si isi exprima o judecata critica – asupra stilului meu de a scrie sau ideilor exprimate intr-un post – o judecata cu care nu pot fi de acord si le si explic – calm si civilizat – de ce, urmatoarea lor reactie este sa nu mai calce in viata lor pe blogul meu. Nu prea imi pare foarte rau ca pierd asemenea cititori suparati nevoie mare pe lipsa mea de receptivitate si refractarismul de care dau eu dovada. Daca totusi scriu despre asta azi este pentru ca acest tip de comportament e si una dintre metehnele firii omenesti dintotdeauna. Mania de a avea mereu dreptate.
Poate nu inteleg eu bine comunicarea, dar Read the rest of this entry »
Publicat în De prin sfera adunate si-napoi la sfera date | 19 Comentarii »
Scris de Simona Vlad pe iulie 11, 2009
“Hotarasem sa facem totusi concediul impreuna, in ciuda celor petrecute intre noi in ultima vreme. Chiar asa ne spusesem o sa facem concediul impreuna dar o sa fim cumva separati. Stiam cum, deja experimentasem o forma de separare dupa ce ma intorsesesm acasa. Fusesem plecat o saptamana, am stat la un hotel in perioada aia, o saptamana in care m-am gandit ca o sa gasesc pana la urma o metoda sa indrept lucrurile, iar ea s-a gandit ca o sa gaseasca naibii o metoda sa ma uite si sa ne despartim formal si in fata unui judecator. Apoi dupa toate gandurile astea alea noastre, fara sa gasim vreo metoda, ni s-a facut prea dor unuia de celalalt si ne-am intalnit sa luam masa. Si-atunci ea mi-a zis ca se vede cu altcineva, atunci eu i-am zis ca am terminat relatia care fusese cauza despartirii noastre, ca am incheiat-o chiar din prima seara. Iar dupa ce ne-am spus astea nu am mai mancat, ci ne-am certat. Si-apoi dupa ce ne-am certat, am plecat amandoi acasa, pentru ca ea ii spusese baiatului ca sunt intr-o delegatie, iar o delegatie de mai mult de o saptamana ii poate parea suspecta si unui copil de zece ani. Si nu numai pentru asta, ci si pentru ca am concluzionat amandoi asa: eu am facut ce-am facut, tu ai facut ce ai facut, hai sa vorbim despre asta. Si n-aveam cum sa vorbim despre asta, mi-a spus ea, iar eu am fost de acord, decat stand impreuna dar cumva separati. Si asa am stat, dormind in acelasi pat, dar fara sa ne sarutam macar de noapte buna, mancand la aceeasi masa dar fara sa ne aruncam priviri tandre peste ea. Si vorbind fiecare cand programul baiatului nostru ne permitea sa vorbim.
[...] Intr-o noapte am facut si dragoste. Bauseram amandoi niste raki si eu am combinat raki-ul care mi se paruse foarte dulce cu trei pahare de J&B si mi-a fost bine. Dupa aceea am urcat, iar baiatul nostru adormise deja in cealalta camera de la hotel, asa ca ne-a venit chef sa facem dragoste si am facut. A doua zi am fost foarte rusinati amandoi, ba chiar am ras la inceput, desi pe mine ma durea capul din cauza combinatiei de raki si J&B , spunandu-ne ca ne-am comportat ca in adolescenta. Iar dupa ce am ras, eu am oftat si i-am spus sotiei mele sa nu se supere, dar faptul ca am facut dragoste nu inseamna ca ne-am impacat. Si nu i-am spus asta intamplator, observasem ca Read the rest of this entry »
Publicat în Si ei au fost in-devenire | Etichetat: Celelalte povesti de dragoste, Lucian Dan Teodorovici, scriitori romani | 4 Comentarii »
