Pasibila – balada unui suflet exemplar, la masculin, I-a singular

Onorat public,

 Din volumul  cu pastile lucido-defulatorii,

Plimbarea prin piei, ambulatoriu nr. 3

 

poezie runs: 

 

Pasibila – balada unui suflet exemplar, la masculin, I-a singular

 

Uite asa s-a intamplat…

Nepremeditat…

Am cazut intr-un mare…

… pacat!

 

Normele, dogmele,

codul bunelor maniere

si inima mea

se bat cap in cap

inlauntru aceluiasi cap.

 

intr-o zi, mergand pe-o alee,

mi s-a nazarit

c-as putea iubi inca o femeie.

Ce faradelege!

Cine-ar intelege

asa ceva?!

 

Imediat,

costiinta mea neprihanita

si,  inca din frageda pruncie,

inclinata spre monogamie

s-a autosesizat, 

in inaltul for de justitie

al fidelitatii… m-a actionat!

 

Si,  dedublat in jurat incisiv,

Ti-analizez corpul delict…

Si te gasesc de privit

Dar un prieten… / eight month love-story (fictiune)

Pe Sam, sa ii zicem asa, l-am cunoscut la un training cu firma. Era foarte volubil si fetele roiau in jurul lui ca mustele pe langa borcanul cu miere… Eu, care nu suport fitzosii, faceam un pas inapoi numai cand aparea individul cu roiul de zburatoare zumzaind pe langa el.  Avea o statura medie si atletica, aromonios croita si ochi foarte veseli. Aflasem ulterior ca jucase intr-o echipa nationala de baschet si ca fusese vedeta echipei. Absolvise ASE-ul, incepuse o cariera in vanzari, trecand prin cateva corporatii, apoi, la un moment, se saturase de stresul cu targetul de vanzari si, cum le explica cursantilor – out of record, la o bere –  trecuse in tabara formatorilor, ca sa transfere formatatilor stresul de care lui i se acrise pana peste cap.  Devenise asadar trainer, transferandu-se spre domeniul resurselor umane. Consilia relationarea dintre membrii echipelor, in general sau pe anumite proiecte.  Scopul nobil al cursurilor era gestionarea eficienta si ar-mo-ni-oa-sa a resurselor personale si a relatiilor interumane. Inutil sa mai adaug cu cat succes si cat de ar-mo-ni-os  gestiona el propriile relatii interumane, care curgeau garla in viata lui, prin toate preumblarile pe care le facea non stop, in tara si in strainatate. Viata lui era o simfonie perpetua: un sir de preludii ar-mo-ni-oa-se, urmate de multe si fericite du-te-vino-uri, incheiate cu multiple apeluri de telefon lasate indelung fara raspuns, pana se stingeau de tot, de la sine, pe silent.

Toate fetele din viata lui stiau cum este si fiecare credea ca ea va fi ultima. Toate se duceau ca oitele cuminti in patucul lui si pe cat de ironic le priveam, pe atat de cuminte am ajuns si eu tot acolo. 

Ma refugiam indarjit in fundul salii de sedinte, pretextand ca

Vocile “Adevarul” si vocea adevarului

Deunazi scriam cuiva un lucru pe care l-am mai spus sub o forma sau alta si pe blog: lumea scrisului e greu de imaginat ca o lume si a femeilor. Este o lume prin excelenta a barbatilor. (puneti , va rog,  si un accent ironic pe acest excelenta, ca poate nu se vede din context) . Nu e greu de verificat asta in domeniul beletristicii unde proportia de autori publicati versus autoare publicate este undeva pe la 4 la una! Si ma gandesc ca sunt indulgenta cand dau si aceasta proportie.

 

De ceva vreme trag cu ochiul si la ce se intampla in presa, modelul parca ar fi luat cu copy si paste, cu o diferenta de nuanta: in presa lucreaza multe fete tinere, majoritatea pline de elan, idealuri si iluziile afirmarii, tocindu-si sarguincios mansetutele si creierii prin birourile redactiilor, insa cu exceptia (si ea rara) a catorva nume din

Sexul scriitorului si Frédéric Beigbeder

Lui Beigbeder i-a aparut in “Playboy” un articol prin care parca ar vrea sa faca o reverenta “mea culpa” in fata doamnelor. Ori domnul e confuz, ori traducerea si adaptarea sunt facute cam confuz , ori poate eseul, construit pe principiul contrazicerii.   In fine,  il postez aici pentru ca tematica e interesanta si taman ce eram pe punctul de a scrie inca o data despre discriminarea femeilor in lumea scrisului. Si pentru ca si eu militez impotriva feminizarii cuvantului “scriitor”. Cea mai buna marturie fiind numele acestui blog. Cineva chiar m-a intrebat pe aici de ce nu am zis “scriitoare”. Nici o clipa nu am visat sa devin “scriitoare”, no way, scriitor, in schimb, da.

Asadar,  iata ce ne vrajeste Frédéric, la rubrica “femeia deasupra” din Playboy nr curent. O nelamurire mare am, ce cauta reverenta asta in “Playboy”?! Si-a schimbat revista publicul cititor?! Sau Frédéric spera doar sa schimbe mentalitatea barbatilor de mici copii?!

 
“Marguerite Duras ar fi scris aceleasi romane daca ar fi fost barbat? Hm… nu vom sti niciodata. Ce idee bizara sa