Ziua adevarului

Cred ca nu e scriitor care sa nu fi fost fascinat de notiunea asta de “adevar”.

Ei bine, si eu m-am invartit, doamnelor si domnilor, de multe ori in jurul cozii incercand sa prind acest adevar, suficient cat sa ametesc, dar sa raman macar cu iluzia ca ceva, ceva am inteles. De cateva zile, fiindca tot simt ca se apropie o zi a adevarului, mi-au tot umblat prin creier multe ganduri despre el si, ca sa nu imi plezneasca capul, le-am asternut pe screenul alb poate ma limpezesc, ma linistesc si imi va fi mai bine.

 

Mai intai am observat cat de mult are in comun adevarul cu iluziile optice. E suficient ca cineva sa iti sursure in ureche o remarca ca obiectul privit sa capete dimensiuni noi care nu ii mai apartin acestuia, ci deformarii magice pe care o produce remarca. Unde ai vazut chibzuinta, vei incepe sa vezi ezitare, in locul indraznelii, nesimtire, in al devotamentului, dependenta, in al discretiei, lasitate ori perfidie calculata. De trei si de noua ori de vei privi acelasi lucru, il vei vedea in lumina sursurului care ti-a vrajit urechea.

Si deseori iti vor vorbi de adevar oameni de buna credinta. De buna credinta , de buna seama, dar marcati la randul lor de propria subiectivitate, de traumele lor, de sensibilitatile lor si de limitele lor de intelegere.

 

Apoi mi-am amintit ca pana acum cativa ani  ma gandeam ca doar oamenii hiper-sensibili inteleg si transmit cele mai multe si profunde adevaruri si ii invdiam…Numai ei puteau sa fie “the truth keeper”-ii. Intre timp mi-am dat seama ca si ei sunt la fel de neputinciosi, dezorientati ca si cei mai putin sensibili, daca nu chiar si mai neputinciosi si dezorientati din cauza propriei hipersensibilitati, care ii impiedica sa mai perceapa lucrurile incomode. Ceea ce ii stanjeneste devine adesea lipsit de importanta sau chiar indezirabil.

 

Am vazut si simtit ades pe propria-mi piele cum adevarul nu ne este intotdeauna livrat in cele mai placute forme. Sunt adevaruri dureroase, adevaruri rusinoase, adevaruri greu de crezut, adevaruri imposibil de inteles, adevaruri greu de acceptat, adevaruri pe care vrei sa le uiti, adevaruri care se iau la tranta intre ele, cum ar fi adevarurile tale si adevarurile celorlalti.

 

Cand am vazut ca nu prea era chip sa prind adevarul in spatiu m-am gandit ca o sa-l aflu in timp. Si am inceput prin a-mi imagina cum ar putea fi ziua aceea, ziua care, cum va spun, am tot simtit ca se apropie.

 

Ziua adevarului, mi-am zis, ar trebui sa fie ziua in care faci pace intre adevarul tau si al celuilalt. Ziua in care poti sa cuprinzi adevarul celuilalt in adevarul tau fara sa il neantizezi pe celalalt, sa il faci sa se simta un fir de nisip pe talpa ta, pleava.  

 

Ziua adevarului ar trebui sa fie ziua in care faci pace cu trecutul, nu te mai rusinezi de ce ai fost, in ce ai crezut si nu te mai simti vinovat pentru ce esti sau vrei sa devii . Este ziua in care iti accepti propriile limite, chiar continuand sa lupti cu ele, si le cuprinzi si pe ale celorlalti in intelegerea ta ori accepti cu toata sinceritatea ca poate ti se pare doar, poate nu sunt limitele lor, ci ale tale.

 

Mi-am amintit azi de o fosta prietena care atunci cand obisnuia sa se roage se ruga sa ii dea Dumnezeu sanatate si bani. Eram teribil de contrariata cand o auzeam spunand asta fiindca era o fata deosebit de inteligenta si sensibila. Avea o purtare delicata si retinuta cu oamenii si lucrurile si era lesne ranita de tot ceea ce nu corespundea universului ei interior. Bine, partea cu sanatatea o intelegeam: era un bun pamantean de mare folos ca se te bucuri in tihna de frumusetea vietii. Dar banii?! La ce ii foloseau banii ca fie fericita?! Ma credeam tare desteapta atunci si ma coplesea chiar o anume indignare cand ma gandeam la aceasta  asteptare triviala a prietenei mele de la divinitate, asteptare care nu corespundea deloc firii ei poetice, visatoare, cu totul desprinsa de cele lumesti. Dar m-am departat de la subiect.

 

Mai aveam sa va spun ceva despre unele dintre adevarurile astea incomode. O parte din ele dezvaluie- dincolo de muchiile lor aspre, dure, stanjenitoare - lucruri frumoase, tamaduitoare, hranitoare. Stiti ce va doresc azi?! Sa treceti de latura lor incomoda, contrarianta, abrupta si sa descoperiti lumina, caldura, seva dinlauntru lor. Cred ca atat pot sa spun pe ziua de azi, dragilor. Sa va fie de bine.