Ma iubeste! (fictiune, desigur)

Da, ma iubeste. Mi-a spus-o astazi in o suta douzeci si noua de feluri.

Te iubesc, esti un inger pentru mine, mi-ai aratat ca pot conta pe tine, m-ai salvat, nu exista cuvinte sa iti spun cat de mult insemni pentru mine, esti o adevarata prietena, esti iubita mea, te implor sa ma ierti, am fost un meschin, un cacacios… vreau sa-ti …- ma sileste sa ma asez pe canapea, iar apoi se lasa in genunchi in fata mea, ma apuca de un crac si isi baga nasul pe sub tivul pantalonului – … pup talpile… talpile….

Drace, hombre, potoleste-te…il temperez cu blandete, jenata de propria stare si contrariata nu atat de asaltul fizic, cat de turnura patetica a discursului lui.

Macar pe buric, buricul tau…

Pai am transpirat, sunt racita, te-am avertizat doar…

Nu-i nimic, il vreau asa cu transpiratie cu tot si isi indeasa capul in poala mea, imi ridica hanoracul, bluza, maieul, caci sunt incotosmanata ca baba Dochia si abia imi tin mucii in nas; imi trage pantalonii, cu tot cu desu, mai jos de talie cu o palma, isi lipeste obrazul aspru de pantecele meu … ma zgribulesc fiindca,  desi rareori isi lasa obrazul neras mai mult de o zi , acum a fost invadat de griijile la serviciu si s-a teposit…

Mmmm, si-a indesat nasul adanc in abdomenul meu si imi rontaie buricul, nu am idée cum de reuseste sa excaveze ceva in concavitatea in care se afla, dar il simt, imi patrunde in pori in valuri de gadilituri si ma contorsionez  ca o rama sub gura lui care exacaveaza de zor….  Isi lipeste buzele umede de pielea mea si ma ia alt frison de frig si placere. Ma gadil de mor, ma incovrig si il implor la randu-mi printre strambaturi de ras. O…presh…te…-te!…incerc sa il potolesc, imi trec incetisor degetele prin parul lui sa se linisteasca, ii masez usurel greabanul, dar nu da nici un semn ca s-ar opri din oftat, mormait si clefait pantecele meu.

Oooopreshte-teeee, theee rog….nhuu-hu-hu hi-ho-ho- hi-hi, nechez ca o iapa careia i se pune harnasamentul intr-o zi in care n-are nici un chef de calarire si ma scutur in frisoane ritmice de raceala si de inoportuna placere; de undeva, din cosul pieptului mi se starneste un harait, s-ar zice ca am inceput sa torc, dar de fapt e inceputul unui acces de tuse care ma napadeste si pe care, de-abia, de-abia, percepandu-l si el se opreste, se ridica din genunchi, peste mine, se incolaceste in juru-mi si apoi se rasuceste,  tragandu-ma peste el, pe canapea, in ciuda protestelor mele. O sa racesti, potoleshte-te, o sa racesti si tu, incerc sa il induplec… Ba, nu… nu… eu o sa iti dau tie sanatate, riposteaza si si isi baga capul pe sub barbia mea, halpaindu-mi gatul, mandibula si staruind indelung sa imi mestece o ureche … Potholeshte- te, omule… – ma incarlig iar incercand sa ma sustrag din inclestarea lui…Potoleshte-te, mi-am dat cu nush ce unguent, nu simti ca duhnesc ca o drogherie?!… Dar el isi afunda si mai tare falcile in gatul meu si il lipaie cu niste muscaturi marunte insotite de adulmecari si mormaituri…mmmm, da ce parfum suav… Suav pe naiba, miros a camfor si mi-e o jena teribila…. Mmmmm… si iar mai infuleca din gatul meu gretos de cateva ori, in timp ce incerc zadarnic sa ii scap … Po-tho-le-shte-te! Sssstaaaaiiii. Si nimic…Iar si iar… pana obosesc sa ma mai impotrivesc si imi las mainile pe crestetul lui, il mangai incet, ii dezmierd grumazul. Frigi, imi spune…. E de la guturai, hombre, altminteri sunt o fata sloi… Mincinnnnoaso, fornaie cu nasul in pielea mea, uitandu-se pe sub gene cu un ranjet binecunoscut mie… Si cu gura din spatele gurii mele din afara ranjesc si eu complice, in timp ce cu cea exterioara ii zic sobru: Uite cine vorbeste… Nu mint, nu mint, se imbufneaza el. Te rog…. lasa-ma sa iti spun… te iubesc…  nici nu iti dai seama cat de mult conteaza sa pot sa iti spun asta, lasa-ma sa iti spun, suntem atat de prosti… credem ca o sa… si intr-o zi… Dragule, ce e cu tine?!  Cuvintele ii pier pentru un timp si isi ascunde iar capul cu ochii in care ii straluceste o cautatura ciudata in pantecele meu, oftand, gemand… si luand-o de la capat… Te iubesc, te iubesc, te iubesc….

 

Cat de minunat ar trebui sa ma simt… fiindca azi e prima data cand imi spune ca ma iubeste. Da. Prima. Dupa multi ani. Pana acum expresia asta nu exista in vocabularul lui. Cel putin nu pentru mine. Eu ii “eram draga”, “tinea mult la mine”, ii era “teribil de dor” de mine. Cand ajungeam in pat nu facem niciodata dragoste. Nu. Ne “futeam”, “faceam sex”, sau “o puneam” au ba , dupa cum ne permiteau imprejurarile. L-am intrebat de vreo doua ori daca vrea sa ma omoare cu expresiile astea si mi-a zis ca sunt cele  mai cool cuvinte pentru niste chestii asa de misto si doar nu sunt asa inhibata si de moda veche sa ma burzuluiesc cand le aud. Tineam prea mult la el ca sa nu ma prefac convinsa. Ah, deci si-a dat si el seama ca ma si iubeste… si nu numai ca o spune, dar si imi da si motive temeinice sa ma incredinteze ca o zice cu toata convingerea, isi aminteste gesturi si lucruri pe care le-am facut pentru el si le vede in cu totul alta lumina, isi da seama cat de mult au insemnat pentru el… ce minune…

 

Dupa ce atatia ani tanjisem sa aud asta din parte-i… sa simt nu atat recunostinta, cat recunoasterea intima cu care m-a coplesit azi… ar trebui sa fiu fericita, hiper fericita, mega fericita, ultra fericita….dar uite ca nu ma incearca nimic altceva decat un sentiment de magulire, impletit cu altul de mila….Mi-e mila ca abia acum a ajuns sa ma iubeasca…acum, dupa ce a omorit sistematic toate sentimentele mele de incredere in el, in sentimentele lui pentru mine si dorintele mele de conjugare intima, acum, cand nu il mai pot privi si imbratisa altfel decat ca pe un lunatec dar drag frate mai mare… acum… e prea tarziu ca sa mai pot sa ma bucur si mai ales ca sa pot sa ii raspund, cum altadata n-as fi pregetat sa o fac… a plecat abatut, lasandu-mi si mie o parte din amaraciunea lui…si magulirea trista ca asa sunt oamenii, inteleg prea tarziu, dupa ce au distrus tot, dar bine macar ca inteleg si atunci; poate…  

 

Vreme de doua zile m-a mangaiat sentimentul dulce amar al tarziei lui intelegeri ca un untdelemn pus pe o rana veche care mai supura uneori, atingandu-se de te miri ce… pana a treia zi dimineata cand, deschizand din intamplare ziarul, am citit despre moartea unui prieten de-al lui care trecuse la cele vesnice, dupa o indelunga suferinta, chiar cu o zi inainte ca el, fostul meu amant, sa ma fi vizitat intempestiv sa isi declare dragostea pe care mi-o purtase mereu.

Stiam ca fusesera buni amici, asa incat stirea citita m-a intristat, gandindu-ma cat de mult trebuie sa il fi afectat pierderea acestui om de treaba. Am ramas insa inmarmurita cand am citit data de nastere a raposatului. Erau nascuti in aceeasi zi. Am inchis ochii si ziarul in acelasi timp.

 

*

 

 

 

Rugaminte catre cititorii mei

 

Am blogul asta de ceva vreme si daca am vreo sacaitoare nemultumire legata de el este ca nu intotdeauna au venit comentariile pe care le asteptam. Nu ca as fi asteptat laude, desi nu strica nici ele, fac bine la self esteem dar nu ajuta cine stie ce la devenire.

Imi place si  dezbaterea ideilor in cadrul oricarui tip de post, dar , mai ales in cazul textelor de tip eseu sau fictiune,  as mai vrea si alt-ceva pe langa asta.

Dragi cititori, va rog din suflet, spuneti-mi cand gresesc. Dar nu chestii de genul: n-ai pus virgula la apozitie, ai uitat  sa delimitezi ba la stanga, ba la dreapta structura incidentala, oau ai facut o cacofonie!, ai folosit o prepozitie gresit.Nu.

Ma intereseaza , daca puteti sa observati si sa comentati, care dintre voi puteti, greseli de compozitie.

Inadvertente in structura argumentativa.

Hiper-explicitare pana la ingreunarea digestiei textului…

Selectare de termeni nepotriviti, stridenti… stilistic vorbind

Locuri comune

Diluare…of… o sa mai spun… zvacul asta mi-a venit brusc azi, cand am asistat la comentarea unor texte literare in-devenire.

Nu ca nu stiam ce usor e sa observi greselile altora si ce greu e sa ti le vezi pe ale tale.

Dar acum mi-a devenit clar ca trebuie sa spun lucru asta raspicat si pe blog.

Precizez ca nu imi doresc atacuri la persoana mea, ca nu sunt masochista de fel. Nici batai de joc… Ci observatii de bun simt de la cei care se simt in stare sa le faca.  Pentru ca o scriitura sa devina mai buna are nevoie de o critica buna… Cei care se simt in stare sa argumenteze cu exemple concrete ce si unde le pare gresit sunt rugati sa o faca.