Românul e nascut poet, dar nu si cititor de poezie
Scris de Simona Vlad pe martie 31, 2009
Cel putin nu de poezie contemporana.
Dintre cei 72 de studenti ai Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti:
· 52% prefera clasicii. Poezia romantica este mentionata cel mai des, Eminescu ramane in topul preferintelor, urmat apoi de Blaga, Bacovia, Arghezi, Barbu.
· 27% Nu agreeaza deloc poezia contemporana. Li se pare dificil de inteles, nu ii atinge emotional, daca o citesc, o citesc “fiindca trebuie”.
· 20% citesc poezie contemporana: si pot specifica si nume – eu omit sa o fac ca sa nu creez zanzanie printre poeti.
Dintre cei 64 de cititori intervievati in fata librariilor:
* 52 % declara ca nu agreeaza poezia contemporana, li se pare greoaie, pretentioasa, ciudata, o asociaza cu lecturile obligatorii: “am citit doar in scola, ca trebuia” a fost o mentiune care a aparut frecvent;
* 30% prefera clasicii, de asemenea, cu mentiunea aproape nelipsita ca citesc poezie extrem de rar;
* 18 % citesc poezie contemporana, pot specifica si nume;
cu mentiunea aproape nelipsita ca citesc poezie foarte rar si selecteaza autorul pe criteriul suspect de des mentionat,
“fiindca e un prieten”, “fiindca am fost colegi”.
As indrazni sa trag niste concluzii.
Poezia contemporana are de dus o lupta grea daca vrea sa devina mai populara.
Receptarea negativa e la cote alarmante si, dupa parasirea scolii, interesul pentru poezie se depreciaza puternic. Raman doar firave “afinitati elective”- daca imi e ingaduit sa le numesc asa. Un motiv des invocat a fost, dupa cum vedeti, gradul de dificultate.
Arta nu mai e receptata cu bucurie cand solicita o initiere serioasa, ci e catalogata drept pretiozitate si chiar exclusa din preferinte.
Si as mai adresa o intrebare poetilor: Ar fi gresit daca poezia s-ar intoarce macar putin spre “adolescenta” ei, daca nu chiar spre “copilarie”?! Se pare ca mult mai multi oameni citeau atunci poezie cu un viu interes. Dar poate si astea sunt doar niste mituri pe care le-am preluat din cartile de istorie a literaturii.
Asta nu ca as incuraja poetii sa se accesibilizeze volens-nolens si in masa… observ doar ca se ajunge din ce in ce mai mult la o stare de angoasa fata de poezie, aceasta fiind perceputa ca ceva elitist de catre din ce in ce mai multi oameni, in timp ce, foarte probabil, nevoia de poezie exista nu numai la elitele intelectuale.
La urma urmei, cititorul se impaca cu situatia, el se orienteaza spre proza unde nu se mai ia la tranta cu hiper-metaforizarea iar plasticitatea e mai pe puterea lui de receptare si asimilare.
Multumirile mele celei care a avut amabilitatea de a recomanda postul prezent pe: http://whitenoise4ever.blogspot.com/2009/04/national-poetry-month.html
to-morrow spus
He-he…chiar ma pregateam sa postez ceva cu poezie contemporana (dar nu de la noi).
). Asa ca fara recomandari…
Ce sa-ti spun? Poate ca poetii mai acesibili ca scriitura nu sunt prea vizibili, poate ca poezia in sine e o Cenusareasa. Trebuie sa ai o anumita stare ca sa vina cheful de a citi versuri.
Intrebarea adresata poetilor nu face decat sa le lezeze sensibilitatea – fiecare scrie cum simte, niciunul nu vrea sa fie catalogat, incadrat etc (asta o vor face criticii, ulterior
Simona Vlad spus
@ To-morrow,
pe cuvant ca voiam sa fac o indreptare la text, acum nu mai indraznesc…
chiar asta voiam sa spun, ca imi dau seama bine ca fiecare scrie cum simte…
Dar am o mare nelamurire, oare poetul (ca si prozatorul deopotriva) nu trebuie sa tina seama si de starea publicului sau?! De cum este si acesta apt (nu spun dornic, presupun ca apetitul i-l pot starni eu ca artist – chiar daca nu pot pune un semn egal intre apetit si capabilitate!) sa il recepteze?! -
Vezi tu, poate eu mi-as da drumul (hi, hi, hi) intr-un fel anume, dar isi poate permite arta sa fie catharsis 100% sau scopul ei principal ar fi sa se ofere, totusi, si spre bucurarea altor suflete…io bag de seama ca poezia se daruie cu o din ce in ce mai mare zgarcenie, numa’ initiatilor….:)
E o chestiune delicata… in ce masura scriitorii scriu numai pentru propriul lor “relief”, adicatelea isi descarca prea plinul, si in ce masura arta ramane totusi conceputa ca un demers menit sa bucure si ridice emotional omul… astfel incat trebuie sa mentina cu delicatete un echilibru intre capabilitatea lui curenta si aspiratiile artistului.
to-morrow spus
Permite-mi sa te contrazic – poetul NU va scrie niciodata din ratiuni legate de marketing. Nu va studia piata ca sa vada ce fel de poezie le-ar placea oamenilor, astfel incat sa ii cumpere viitorul volum de versuri.
A scris cum a simtit, pur si simplu.
– am postat acolo despre Wendy Cope. Te rog sa citesti versurile si sa vezi ca ele sunt inteligente si digerabile
.
Permite-mi sa aduc ca argument cazul poetei Wendy Cope – primul ei volum a fost bestseller si nici urmatoarele nu stau rau
Permite-mi si sa fac un pic de reclama blogului meu
Simona Vlad spus
Da, am si citit aseara si mi-a placut, aaaa, aia cu never trust a journalist , indeosebi
. mie imi pare o poezie foarte pe gustul publicului larg asa din cate am vazut din cele prin care am trecut.
To-morrow hombre,
da ce eu zic sa scrie din ratiuni de marketing?!
cu drag.
Pai tocmai am specificat ca nu indemn poetii spre downmarketing in masa…
Numai ca mi se pare suspect ca atat de multi oameni si inca oameni inteligenti se plang ca poezia contemporana e greu de digerat. Nu ar fi cazul unei poezii de Wendy, tocmai genul asta nu apare la noi, daca ar aparea i s-ar da imediat in cap ca nu are “adancimi” “profunzimi” si alte “imi” si “isme”… Mie Wendy imi pare ca face exact ce zic eu ca lipseste din poezia noastra contemporana: apeleaza la un stil mai accesibil si in acelasi timp incearca sa iti si livreaza niste emotii si idei care sa te prind/sa te altereaze frumos emotional/sa te puna pe ganduri…. Da, amestecul de joaca si serios imi place si mie la nebunie si in poezie si in proza… Cat de bine reuseste nu prea pot sa imi dau seama din cinci poezii… Oricum stilul ei mizeaza pe accesibilitate si ironie, doua ingrediente care plac publicului larg… asa ca poate a scris cum a simtit – dar s-a nimerit sa scrie pe gustul marelui public… si al gospodinelor Coheliste, si al inginerelor Vonnegutiste, si al umanistelor Kunderiste…
Nu-ti face nici o problema de publicitatea pe care ti-o poti face pe blogul meu… Cred ca glumesti, parca as fie eu cine ste ce blogar-mahar, Ma emotionez si ma faci sa am porcese de constiinta ca si eu imi fac publicitate pe blogul tau. Un
to-morrow spus
Pai du-te si la linkul de la cel mai recent volum Wendy Cope, cu poezii din perioada 1979-2006. Ca sa fiu sigura, il trec aici
http://www.dailymail.co.uk/home/you/article-1022230/Love–Poems-straight-heart-Wendy-Cope.html
Acestea alese de Daily Mail sunt poezii de dragoste insa nu au nimic in comun cu inimioare sau sirop de trandafiri. Asta ca sa iti completezi parerea despre poeta Wendy Cope.
Raman la parerea mea: fiecare poet scrie dupa cum ii canta inspiratia. Ca o face uneori intortocheat sau prea cautat – aici vorbim deja de stilul omului. Dar si pentru acest stil exista receptare, doar ca nu la scara larga.
Nu m-am uitat la meci aseară. Am băut bere la Clubul Ţăranului « Picătura chinezească spus
[...] Dragă doamnă sau domnişoară care ai stat cu noi la masă. Call me chinezu şi iartă-mă că nu am înţeles cum te cheamă şi [...]
catalina george spus
Cred ca societatea noastra este inca atit de tare dominata nu doar de lipsa de valoare, ci si de distrugerea propriilor valori fie prin denigrarea lor, fie prin mortificare, incit intreaga situatie cu poezia ar trebui inteleasa in acest context. Sa-mi fie cu iertare, dar daca poezia lui Dan Sociu, de exemplu (si as mai putea exemplifica) este greu de inteles … nu stiu ce sa mai zic. Romanilor le este teama sa iasa din propriile clisee pentru ca au fost invatati ca nu exista nimic in afara de astea. Ca poezia este ceea ce se invata preponderent in scoala (clasicii), ca istoria este ceea ce au primit de la comunisti, ca scopul in viata trebuie sa-ti fie sa ai un acoperis de-asupra capului si o functie in profesie.
In scoala creativitatea nu este stimulata decit foarte putin. Cum poate recepta poezia vie un om a carui creativitate a ramas nedezvoltata? Cum poate fi deschis spre poezie un om dus la limitele dezabuzarii, imbuibat cu mizerii mediatice, caruia societatea in care traieste nu-i cultiva decit, in mare, frustrarile?
Apoi despre poezie … as zice ca nu este un mod de a bucura in primul rind. Pentru ca uite-asa in Occident artele au fost trecute la entertainment. Cred ca poezia, ca si celelalte arte, exprima ceea ce nu poate fi cuantificabil, acea zona a existentei in care instrumentele logicii isi pierd functionalitatea. Si aici nu este totul numai bucurie. Psalmii lui David sint poezie. Oare ei sint facuti asa, sa ne umple de bucurie? Sau multi dintre ei vorbesc despre indoiala, de exemplu? Despre neputinta, despre teama, pentru a ne face atenti la ce se intimpla de fapt cu noi insine?
Ma opresc aici, ca altfel presimt ca nu ma voi mai putea opri.
bibliotecadepoezie spus
1. Despre ce Facultate de Litere e vorba? Bucuresti, Iasi, Cluj, Constanta, Craiova, Timisoara…
2. Mi se par pripite concluziile si merita nuantate. Poezia are statut aparte, nu cred ca e facuta pentru toti studentii si cititorii in principal. In pincipiu, pentru ca cititorii de poezie sunt selectivi (cand nu vorbim de poezie.ro sau alte grafomanii), stiu si pot gasi ce trebuie. Mergand pe ideea a lui Naum, aici nu omul gaseste cartea, ci cartea pe om. Niste poeti din Bistrita stiu foarte bine povestea asta.
3. Alarma mi se pare falsa. de ce ai forta mii de oameni sa bea sifon daca ei prefera un suc natural de portocale? Numai la serbarile de trista amintire poezia era obligatorie. Sa ne bucuram ca poezia e pentru multi straina. la cati grafomani se revendica din ea (sau se definesc prin ea), e bine sa existe si oameni onesti. Poeti, in felul lor. (un cristian)
Simona Vlad spus
@ catalina george
Nu cunosc poezia lui Dan Sociu ca sa ma pronunt. De altminteri eu fac parte dintre cititori “suparati” pe poezia moderna, desi am citit unele poezii care mi-au placut , dar criteriul meu era cela cu pricea, pe care l-au mai declarat o gramada de chestionati: “fiindca autorul/ autoarea e un prieten/ prietena” Cam straniu criteriu ca sa nu imi dau seama ca nu ma pot socoti un cititor de poezie serios. Cand am vazut ca nu sunt singura care citeste m-am mai linistit.
Glumesc, si autocritic, si putin mai serios, dar sper sa nu va suparati:
consider ca adancirea sensibilitatii prin indrumarea tinerilor catre intelegerea poeziei contemporane si gustarea subtilitatilor ei e una dintre cai, necum una care trebuie negresit urmata.
a nu tine cont ca nu toti suntem facuti dupa unul si acelasi calapod ar fi o alta forma de cliseizare.
Ma gandesc insa ca diversitatea cunoasterii ar fi de dorit, de incurajat… si mai consider ca si poetul trebuie sa intinda o mana cititorului… in momentul de fata , nu stiu cati poeti/poete care fac asta sunt… poate o alta problema a poezie e lipsa ei ca prezenta fizica. Desigur ea poate fi pe peste tot, pe unde nu o cauta decat oamenii de specialitate, redactorii, criticii si poetii-in-devenire, adica in reviste literare, pe forumuri si bloguri. Dar nu sub nasul orisicui, intr-un promo de autor , in “7 seri” de pilda!
Desigur, poezia nu e facuta numai pentru a bucura, dar- tocmai!!! -daca nu bucura in primul rand, in ciuda ordinei clasice – docere, delectare, movere, la care chiar meditam si eu deunazi – va asigur eu ca nu se vor inghesui multi sa invete sau sa isi miste convingeriele mai departe. Nu, eu cred ca nu se poate deloc neglija imperativul artei de fi creata spre placere, IN PRIMUL RAND, ceea ce include lipsa efortului intelectual semnificativ, atentie!!!! fara a se cobori prin aceasta la nivelul entertainmentului tembelizator, ingustator de orizont si fara a pierde din substanta ei nici celelalte doua obiective. Si asta nu presupune nici desfiintarea acelor carti /autori care ofera rafinamente hipercriptate, subtilitati la care doar printr-o cultura enciclopedica ajungi, si la care vor vibra cu adevarat o mana de oameni culti, dar nici nu vaduveste marele public de o arta pe care sa o poata asimila tocmai pentru a ajunge si el la acea zona misterioasa de ne-cuantificabil si sensibil.
Simona Vlad spus
@bibliotecadepoezie
Pai, cred ca am inclus raspunsul si pentru dvs, in ce am scris mai sus.
Scuze. e vorba de Literele univ Bucuresti, o sa indrept. Articolul e scris in continuarea precedentului unde era specificat.
catalina george spus
Poezia a coborit de mult si in strada. Doar ca multi nu stiu asta. Si nu este vina poetilor. Uitati, de exemplu, un loc unde puteti gasi poezie in club: http://www.efectudeseara.wordpress.com.
Dan Sociu este unul dintre cei mai populari poeti dintre cei care nu au ajuns deja sa fie batrini (cronologic, vorbind).
Cit despre arta e in primul rind pentru placere … ok, pornind de la o asemenea premiza, am senzatia ca nu mai este nimic de discutat in plus. Pentru ca tot entertaniment ramine. Si daca este asa, atunci nu prea are legatura cu modul in care scriu poetii. Ei cauta valoare, publicul vrea placere. Si atunci raminem paraleli. Prefer asta decit a fi un entertainer. Fie el si unul cu pretentii. Si zeci de milioane de exemplare vindute. Placere gasesti peste tot, nu este nevoie sa citesti poezie pentru asta.
Credeti ca Eminescu sau sus-numitul David au scris pentru placerea cititorilor?
dadatroll spus
Aiurea, toata lumea stie ca romanu e nascut la sat. Am invatat eu la scoala da nu mai stiu la care clasa.
Simona Vlad spus
Dar de ce acest ton dezamagit?! Nu sutin ca arta este DOAR pentru placere, dar daca nu seduce IN PRIMUL RAND prin accesibilitate nu va culturaliza nici macar acei oameni care ar vrea sa se ridice dar nu sunt dispusi – sau mai bine zis nu au cum – pentru asta sa studieze tomuri de critica si teorie literara… despre ce vorbim?! Pomenim de ne-cuantificabil dar nu putem vedea scala larga dintre arta accesibila si entertainment ingustator de orizont?! Sau ne lasam intr-atat de influentati de nevoia de diferentiere sociala incat pe de-o parte deplangem starea de “inapoiere” culturala a oamenilor cu educatie si cultura medie sau mica si pe de alta nu se gaseste unul intre artisti sa ii ridice de unde sunt, nu care cumva sa se injoseasca facand entertainment pentru gloata?!
Da, Arta a cobarat in strada, dar nu pentru catei!
Dar de bietul entertainer de Shakespeare cu milioane de exemplare vandute ce ziceti?!
Tot scriitorul care e si popular e neaparat Sandra Brown?!
Ce mare circar era bietul de el! Cum stia el sa smulga hohote si de ras, si de plans
si taranului, si cusatoresei, si calfei,
si deopotriva curteanului rafinat sau mesterului care cadeau si pe ganduri de cum ii auzeau versurile…
ori poate si primii cadeau, dar ceva mai tarziu, dupa ce se saturau de ras si de lamentare…
ca tare bine le prindea treaba asta…
Sau poate devine rusinos sa citesti poezie in primul rand pentru asta?! Pentru placere sau pentru descarcare de stres, de obida, de frustrari?! Asa am impresia ca se socoteste azi cand se face cu ostentatie diferenta intre arta si entertainment.
Si pentru cine a coborat Arta in strada daca nu pentru nevoiasi si nepriceputi?!
Eu cred ca Eminescu a scris pe mai multe niveluri de intelegere, acoperind in primul rand functia de delectare. Si mare parte din fascinatia pe care o exercita peste timp nu se datoreaza unei popularizari patriotarde cum am fi tentati sa credem, ci tocmai acestei posibilitati de a asimila daca nu tot, macar o parte suficient de densa ca orice om, oricat de umil si ingust, citindu-l, pe langa faptul ca se simte emotionat, imbogatit sufleste si este!
La fel si cu David. El acopera cu precadere nevoia omului de a se lamenta, de a isi plange pierderile materiale si sufletesti brute imediate pentru ca mai apoi sa se apropie de ceea ce noi numim “constiinta de sine”, necuantificabil si mister.
Cam cati oameni credeti ca interpreteaza psalmii anagogic si se cutremura de corelatiile pe care le fac?! Dar, chiar si literal lund textul, si cei mai simpli oameni sunt ridicati emotional si sunt ispititi la recitirea lor tocmai prin accesibilitatea pe care o are; pe care o au cei mai cititi psalmi, desigur.
catalina george spus
Complet de acord cu toate acestea. Pentru mine exista o diferenta intre delectare si placere. Placerea este putin mai jos decit delectarea. Si aveam senzatia, falsa de altfel, ca am dat de aceeasi idee in care ma agatasem si in alte dati. De ce atita negativism in poezia contemporana?
Vad ca nu este cazul. De fapt tot ce spuneti dumneavoastra aici au teoretizat si pus in practica si fracturistii. Atunci, cum Doamne-iarta-ma ii indeparteaza ei pe cititorii de azi? Cind chiar asta fac: scriu o poezie care nu trebuie citita cu dictionarul sau cu tomurile de teoria literaturii in mina?
Poate acum intelegeti ce m-a confuzat pe mine in asemenea hal de la bun inceput.
Simona Vlad spus
aaaaa…. eu abia acum descopar fracturismul… deci fracturist scrisesem si eu niste poezii si nu stiam …
Uitandu-ma la ele mi-am dat seama ca nu am cum sa intru in istoria lui Manolescu cu ele si m-am abtinut… si acum imi dau bine seama ca bine am facut, ca nici in a lu’ Cernat nu cred ca…
Sa revenim… Da, avem si o poezie accesibila, dar nu stiu cum se face ca cei mai multi oameni nu recepteaza deloc poezia contemporana ca ceva accesibil, ci ca ceva confuz, greoi, criptat, pretentios, elitist.
Si atunci din trei, una:
1. poezia si-a gasit publicul ei si atata este.
2. poeziei ii lipseste ceva ce inca n-are:
habar n-am ce: mai multa promovare, mmmmmize si ssssubstanta…
3. poezia ceea care a coborat in strada candva si-a luat intre timp nasul la purtare si se sparge in figuri de stil, incat o recunosc din ce in ce mai putini. Oameni din strada.
Mmmmai mult nu ma pricep nici eu sa explic.
catalina george spus
Dar oare lipsa de educatie spre creativitate si spre arte chiar nu are nici o importanta? Nu poate fi luata in consideratie ca argument? Sau faptul ca traim intr-o societate in care Inertia este mama tuturor, in care Non-valoarea este pastratoarea puterii celor care o au si Frustrarea este ceea ce ungem pe piine in fiecare zi?
Uf, gata, ca o sa am cosmaruri. Si-asa tocmai ce-am avut unul despre al treilea razboi mondial.
Noapte buna.
Simona Vlad spus
Lipsa de educatie pentru formarea unui spirit creativ si de analiza, lenea, blazarea, invazia kitschului, resemnarea predominanta in fata frustrarilor cotidiene – da, de acord… dar dincolo de a constata ce fac sau nu fac altii, eu ma intreb continuu “dar ce fac eu?!” sau “eu ce fac?!”:)
bine, bine, in scoli nu se preda cum trebuie, societatea e cah si delasatoare, da’ si cu ce ma incalzeste asta? Eu?! Eu?! Eu cum pot sa actionez sa schimb lucrurile?! Eu! in breasla mea, in meseria mea, in rolul pe care mi l-am asumat. Asta ma preocupa, in primul rand. Asta e motivul pentru care si incerc sa ii intelg pe cititori, motivatiile lor, lipsa lor de motivatii, preferintele, antipatiile… necum pentru ai acuza.
Haideti nu va intristati atat! Doar nu o sa ne intristam acum ca nu avem destul de multi companioni de lectura sau cititori. Declar aceasta o provocare sa ii castigam!
Cheer up si la arme! La ora la care scriu eu va urez o dimineata buna si o zi plina de inspiratie. Cu bine.
catalina george spus
Eu sint de multa vreme la arme. Am lucrat si in invatamint cinci ani, acum lucrez la o revista de popularizare a stiintelor in rindurile elevilor. Imi vine sa rid un pic cind ii spuneti “la arme” chiar sorei de razboi care sint. Si eu cam sint permanent la arme.
A vedea lipsa de valori din jur inseamna chiar a-i intelege pe oameni. Din punctul meu de vedere. A intelege un intreg proces care se roteste in societate. Am scris si scriu in continuare despre asta. Dar bineinteles ca nu pot cere nimanui sa citeasca blogul meu. Sau sa vina in Green Hours la Efectul de seara. Sau la FanFest unde am mers doi ani la rindul intii ca sa sustin eu lectura, apoi ca sa-i duc pe altii sa stea fata in fata cu publicul. Si deja ce scriu aici incepe sa miroasa a laudarosenie asa ca ma opresc.
Eventual as putea sa zic ca va astept in Green Hours. Sau Club A. Sau alte locuri unde chiar se intimpla ceva. Sau unde scriitorii astia fara public sau atit de neprietenosi cu publicul chiar fac ceva.
Astea fiind spuse, ma retrag. Toate cele bune.
scriitor-in-devenire spus
O sa vin cu placere. Joia stiu ca se tin intalnirile in Club A. De evenimentele poetice de la Green Hours nu prea am habar. Toate cele bune, de asemenea.
white noise spus
pai nu era nevoie:) mi s-a parut interesant ce-ai facut. si io devin foarte atenta mai ales cand e vorba de poezie.
Simona Vlad spus
Da, am vazut ca esti foarte, foarte prinsa de poezie.
marghioala spus
Unde Dumnezeu se face in scoala poezie contemporana?? Eu am terminat acum 2 ani liceul, ce-i drept nu unul cu profil filologic, dar in manuale, cel putin, se mai strecoara cu texte poetice Cartarescu din cand in cand plus sau minus inca vreun autor recent cu vreo poezioara in ultima pagina din ultimul capitol, si asta este. Oricum, cel mai mult timp i se aloca lui Eminescu, apoi se mai sta ce se mai sta pe la Bacovia, Blaga, Barbu si Arghezi… si cam acolo se termina povestea in clasele cu profil real. Inca vreo 2 ore la Ion Pillat si cam tot atat la Nichita Stanescu. Plus pregatirea pentru bac, care exclude complet orice manifestari artistice contemporane. Eu, personal, am aflat in liceu cum mai arata poezia contemporana ducandu-ma la un cenaclu unde mai apareau cate un volum fracturist, niste comentarii despre saizecisti, optzecisti samd. Oricum, de unde incepe “contemporaneitatea” e o alta problema de segmentare…
Pe de alta parte, nici la Facultatea de Litere (Bucuresti, dar si prin alte parti, presupun) nu se prea face literatura foarte recenta. Exista cursuri optionale samd, deci, daca te intereseaza poti avea acces la cunoastere… insa, avand in vedere ca literatura postbelica este comprimata in ultimul semestru din ultimul din cei 3 ani de studiu, atunci cand studentii se ocupa cu teze de licenta, iar materia care se intinde pe 6 decenii este vasta si oricum nu poate fi tratata in spatiul unui curs si al unui seminar altfel decat superficial, studentul (mai bine zis studenta) obisnuit al facultatii filologice nu beneficiaza de poezie recenta decat cu lingurita.
Concluzia mea fiind ca in cadru institutionalizat se prezinta/discuta foarte rar tipul asta de poezie… oricum, cine se intereseaza, are de unde o gasi, dar nu este suficient de mediatizata.
Simona Vlad spus
@Marghioala
Da, si eu cred ca nu e o foarte buna reprezentare a poeziei si prozei contemporane in liceu. Dar ar fi si cam greu… stii s-ar isca multe discutii de ce X si nu y?!
Cat priveste facultatea de profil, aici lucrurile stau totusi putin mai altfel. dupa cunostintele mele, cel putin la Literele bucurestene se tin cursuri de Literatura rom contemporana si sunt foarte frecventate, chiar daca sunt optionale. Optional nu inseamna facultativ. Studentul trebuie sa opteze intre 2 cursuri.
Da, chestia asta cu incadrarile e un subiect dificil. De unde incepe contemporaneitatea?! Orele sunt limitate. Pe cine sa studiem mai in amanunt?!
Daca ai sa intrebi un profesor de 60 de ani o sa iti spuna ceva, iar unul de 30 altceva…
Asta in timp ce studentul o sa tipe, fugi dddom-le, contemporaneitatea incepe de la Ionut Chiva si Dan Sociu! Par eg’zemplu… puteam sa zic oricare alte nume.
Cel mai de apreciat e faptul ca de cativa ani buni de zile sunt aceste cursuri! si banuiesc ca ele au fost deja introduse si in celelalte facultati din tara.
Pana acum 10 ani de zile conteporaneitatea se termina la Marin Preda si Marin Sorescu.
Bine macar ca a inceput sa se vorbeasca despre Post-modernism….
nu exagerez, acum 12-14 ani de zile, cu exceptia Bucurestiului!, in provincie, daca intrebai un elev de liceu sau un student, care nu era ultrapasionat de literatura/cititor de “Dilema” sau “Rom literara” daca a auzit de Cartarescu macar, ridica din umeri…
Asa ca nu s-a stat chiar cu mainile in san nici in invatamant. Fireste ca e greu sa cuprinzi tot. Sa nu avem totusi pretentii utopice.Invatamantul nespecializat e menit sa dea o idee sa starneasca interesul… apoi cei care vor sa afle mai mult pot continua pe cont propriu de placere sau in facultati de profil daca au vocatie.
alex moldovan spus
“Nu vizitatorii galeriilor de artă i-au spus lui Picasso să inventeze cubismul, nu fanii jazzului i-au sugerat lui Miles Davis să lucreze cu cântăreţii de hip-hop, nu cinefilii i-au propus lui Lars von Trier să facă Breaking the Waves.”
Jonas Riddersrale, Kjell Nordstrom, Funky Business