Cel putin nu de poezie contemporana.
Dintre cei 72 de studenti ai Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti:
· 52% prefera clasicii. Poezia romantica este mentionata cel mai des, Eminescu ramane in topul preferintelor, urmat apoi de Blaga, Bacovia, Arghezi, Barbu.
· 27% Nu agreeaza deloc poezia contemporana. Li se pare dificil de inteles, nu ii atinge emotional, daca o citesc, o citesc “fiindca trebuie”.
· 20% citesc poezie contemporana: si pot specifica si nume – eu omit sa o fac ca sa nu creez zanzanie printre poeti.
Dintre cei 64 de cititori intervievati in fata librariilor:
* 52 % declara ca nu agreeaza poezia contemporana, li se pare greoaie, pretentioasa, ciudata, o asociaza cu lecturile obligatorii: “am citit doar in scola, ca trebuia” a fost o mentiune care a aparut frecvent;
* 30% prefera clasicii, de asemenea, cu mentiunea aproape nelipsita ca citesc poezie extrem de rar;
* 18 % citesc poezie contemporana, pot specifica si nume;
cu mentiunea aproape nelipsita ca citesc poezie foarte rar si selecteaza autorul pe criteriul suspect de des mentionat,
“fiindca e un prieten”, “fiindca am fost colegi”.
As indrazni sa trag niste concluzii.
Poezia contemporana are de dus o lupta grea daca vrea sa devina mai populara.
Receptarea negativa e la cote alarmante si Read the rest of this entry »
tipografica pe topicul asta si au amprentat mentalitatile catorva generatii. Daca pe la inceputul anilor 90 erai serios indemnat sa lupti cu singuratatea ca sa scapi de rusinosul stigmat al necuplarii, spre sfarsitul anilor 90 un nou trend se razletea de deasupra mintilor filosofice in-devenire: e ok sa fii sigur pentru o vreme ori din cand in cand, abia te lamuresti cine esti si ce vrei de la viata. Singuratatea nu se mai voia o boala, dar tot isi cauta leacul! Devenise o “etapa” benefica pentru definirea asteptarilor omului de la sine si de la cuplu, care ramanea de intemeiat la momentul oportun.