Breathtakin’ news: Romanul si-a descoperit pofta de lectura! Mai sa fie!

Colectia “Adevarul” a ajuns la un tiraj de 250 000 de exemplare pe titlul editat.

Romanii citeste, dom-le, ceva de speriat! Dar ce-o fi cu setea asta de lectura subita?! Cum de pana acum un tiraj in 10 000 de exemplare era best seller si se epuiza in trei-sase luni si, dintr-o data, avem tiraje de 250 000 de mii epuizate saptamanal. Ce e, dom-le, mania asta?! Cum de i-a luat pe toti frisonul asta de lectura?!

 

Incredibil, dar adevarat, editorii de la “Adevarul” au gasit raspunsul! Pofta de cultura a romanului n-a murit! Cat pe ce era sa se fi stins cu totul, dar au trezit-o ei la viata! E mai vie ca oricand si gata sa faca ravagii. Ha!

 

Ha, ha, ha, fratilor, ce ne mai place sa

Un autor in dialog cu cititorii

 

Si ca sa aflati si voi ce se intampla pe la evenimentele astea unde cartile prind glas si ce ii mai framanta pe unii autori si pe unii cititori, iata ce s-a vorbit, in mare, la a treia editie booktalks http://www.bookblog.ro/anunturi/booktalks-editia-a-treia/, a carei tema a fost “Noi si biserica”, avandu-l ca invitat pe Cezar Paul-Badescu, care prin una dintre temele cartii lui, “Luminta, mon amour”, a pus in discutie valoarea bisericii in viata tinerilor, a omului contemporan, demontand imaginea nebulos feerica a bisericii binevoitoare si protectoare, numai buna sa ne puna rapid in ordine cu Doamne- Doamne dupa ce ne stropeste cu putin apa sfintia si ne da niste binecuvantari. M-am intrebat si eu deseori daca tinerii de azi mai sunt ori nu preocupati de relatia lor cu biserica si in ce fel. Mai acorda ei vreun rol serios bisericii in viata lor?! Mai au asteptari, nemultumiri, griji, preocupari legate de aceasta?!  Dupa intalnirea asta am tras si o concluzie. 

Pentru cei mai multi din esantionului prezent acolo, biserica reprezinta

- ceva blajin, inofensiv, putin-alinator pentru cei slabi de inger.

- pentru cei mai siguri pe ei, o vaga, posibila legatura cu Divinitatea pe care e totusi bine s-o cultivam undeva, la marginea vietii noastre ori ceva desuet, ridicol care nu are nimic de-a face cu adevaratul Dumnezeu, care e oriunde  altundeva, numai in biserica nu.

Iar pentru un segment redus, de atei, biserica reprezinta chiar ceva nociv, care ar trebui eradicat o data pentru totdeauna (eradicat preferabil cu tot cu orice urma de convingere ca Dumnezeu exista). Si cred ca a fost un esantion destul de reprezentativ pentru societatea tanara de azi careia, in cuvinte putine si pe romaneste, simt nevoia s-o spun, i se falfaie de biserica.  

poza booktalks via bookblog sau viceversa:)

(In imagine, Adrian Ciubotaru, moderatorul intalnirii si invitatul, autorul Cezar Paul-Badescu)  

Dragos C Butuzea a vrut sa stie totusi ce solutie propune autorul. Pai, autorul nu ne propune solutii, ne-a zis dansul, cu smerenie crestineasca, el se considera un simplu muritor si tot ce poate face el se rezuma la constatarea ca solutiile pe care ti le ofera biserica sunt la fel de false ca cele pe care ti le ofera revistele glossy sau alte filozofii….Ce altceva? Sa incercam sa supravietuim cumva.

 

Si cum percepe dumnealui biserica? L-a intrebat alt invitat. Pai, nasol. Biserica s-a axat pe negot, a conservat, lucruri de suprafata, cum ar fi obligatia pentru femei de a merge acolo acoperite si niciodata in pantaloni. (Si adaug eu, a barbatilor sa isi lase barba! Ca vad ca el inca se mai conformeaza.) Ca biserica a devenit un spatiu disputat intre ele de babe bigote care se cearta pe locurile din strana si care, altceva neavand ce face, se duc acolo zi de zi iar, daca din greseala, in drumul tau de la sau spre altar intri pe teritoriul lor, te maraie precum caini (ba chiar  te pot si musca, Cezar, voiam sa ii spun, pai cum altfel daca miros de la o posta felina insidioasa din tine; he, he cum credeai tu ca poti pacali asa usor adevaratele mioare?!  :–)))).

 

Gia si inca o tanara l-au intrebat daca reactiile personajului (cele de confirmare la tipicul bisericesc) nu au fost construite exagerat, tinand cont ca acesta ar fi putut sa aleaga doar ce ii era de folos din indrumarile bisericii.  

Cezar le-a explicat ca, atunci cand esti grav bolnav si te duci la preot ca la medic, nu iti mai da mana sa faci rabat de la ce iti spune medicul, in cazul personajului, preotul. Daca el iti spune: tine regimul asta drastic daca vrei sa scapi, il tii! Nu mai stai la comentarii! Bietul, Cezar! Cat de bine il intelegeam (pe personaj, oameni buni, alo!) Totusi, cand te indoiesti de

Breathtakin’ news: Criza afecteaza traficul pe net!

N-ati aflat?! Criza a afectat traficul rutier, masinile s-au rarit dramatically , odata cu multele business-meetinguri care au picat pe capete, basca retragerea privilegiilor de a avea masina de serviciu,  oferite de companii prea multor salariati.  Bugetele baietzashilor de bani gata si ale d-relor intretinute, care frecau menta pe bolizi si pe taxiuri, au scazut deprimant si pentru ei, sarmanii.  Dar iata ca,  nemiloasa, criza  da o lovitura si traficului pe net! Si bloggerii, cu nervii intinsi la maximum de buzunarele micsorate alarmant,  au lasat-o mai moale cu statul la palavre pe net  si s-au pus pe socotit si razsocotit bugetele de austeritate. Nas-pa! Rezistati, bloggeri, rezistati! Ceea ce imi doresc si mie.  (Oare unde  am pus pusculitza aia?! )

Paul-Badescu si extraterestrii

La a treia editie Booktalks:

Cezar Paul-Badescu – “Luminita, mon amour” (Ed. Polirorm – 2006 -228 de pagini)

Pe la jumatatea lui decembrie, anul trecut, intr-o sambata ploioasa, ploioasa, autorul si colegul nostru de blogosferea Cezar Paul-Badescu si vreo 30 de putin-credinciosi s-au intalnit la British Council pentru o dezbatere pe tema “Noi si biserica”, plecand de la una din temele cartii lui “Luminita, mon amour”, sa se lamureasca care-cum mai sunt relatiile lor, de razboire, colaborare sau ignorare reciproca.  Cand am ajuns ploua la fel de naspa ca atunci cand am plecat de acasa, iar autorul, tragand din pipa (pacii) calm si senin, astepta, pitit sub streasina, sa apara putin-credinciosii. 

Inauntru cei de la Bookblog http://www.bookblog.ro/anunturi/booktalks-editia-a-treia/ organizatorii intalnirii, ospitalieri ca intotdeauna, ne-au dat insigne cu “suflet de cititor (feroce)” Feroce, eu?! Da’ daca au zis ei, ce sa mai comentez. Mi-am capsat insigna de fular si mi-am gasit un loc. 

Moderatorul intalnirii, Adrian Ciubotaru, ne-a spus cateva lucruri despre autor si apoi l-a invitat sa ne citeasca un fragment. Autorul si-a dres nu glasul, ci ochelarii, adica i-a schimbat pe cei de distanta cu cei de aproape si, nici una, nici doua, a trecut la treaba.

poza booktalks

 

Paul-Badescu a citit exact pasajul pe care eu il consider cea mai reusita si comica scena din carte, scena primei intrari a personajului Cezar in biserica. Intrucat cartea are mai multe teme, e greu sa vorbesc de toate, aleg aici tema conflictului dintre asteptarile omului conteporan si biserica, tema pe care autorul a scris argumentat, cu un umor incisiv, destabilizator chiar (risti sa cazi pe spate de ras), demitizand conceptul nostalgic al bisericii de Pasti si Craciun din imaginarul colectiv romanesc, bonome, a toate intelegatoare si ocrotitoare ca sanul lui Avraam.

 

Cezar si Luminita, un cuplu al zilelor noastre, traverseaza o perioda critica din cauza bolii Luminitei, care sufera de atacuri de panica, lucru ce inrautateste pe zi ce trece relatia celor doi. Ei incearca tot felul de cai de vindecare a bolii, de la yoga la cristalo-terapie, muzico-terapie, psihologie si ajung in final si la religie. 

 

Cezar si extraterestrii

Intr-o zi geroasa de Decembrie, dupa Craciun, eroul nostru, Cezar (personajul, nu autorul!) se hotaraste sa descopere ortodoxia, simtind ca pana atunci nu prea avusese preocupari spirituale demne de un umanist ca el, asa ca apuca pe calea cea stramta a credintei intrand intr-una din bisericutele stravechi dintr-un oras moldav. Acolo are Cezar primul lui third grade encounter cu biserica ortodoxa, mai ceva decat Louis De Funes cu extraterestrii. Mi-am amintit ca,

Care “pe care”?! – cu Rodica Zafiu, despre razboiul uzului cu norma

Duminica 1 februarie, d-na Rodica Zafiu, sefa catedrei de Limba Romana a Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti a sustinut una dintre conferintele TNB pe tema “Nou si vechi in evolutia limbii romane”.

 

Printre chestiunile aduse in discutie s-au numarat: alunecarea discursului public din emisiuni TV si presa inspre o familiaritate care depaseste granita insufletirii limbajului, devenind impolitete si invectiva; defularile limbii romane prin atenuarea realitatii apeland la diminutive in varii registre de la cel familiar: pupic, scumpic, mersic pana la cel administrativ: bonulet si facturica si invazia anglicismelor, pe care dansa a analizat-o de multe ori, mult mai obiectiv decat au facut-o zeci de aparatori patimasi ai limbii romane (printre altele, si eu ii injuram pe aia care violeaza romaneasca noastra cu anglicismele lor, desi recunosteam ca, la randul meu, sunt  un producator ocazional de anglicisme. Mai ales de cand am intrat pe blog, impresionata de numarul mare de deraieri lingvistice spre limba lui nenea Blair, mi-am zis ca asa o fi jocul vremii, sa ma sparg si eu nitelush in figuri daca tara o cere; dar am si criticat folosirea anglicismelor aiurea in tramvai).

 

D-na Zafiu ne-a vorbit si despre adaugarea de sensuri, un subiect care si pe mine ma interesa mult. Legat de faptul ca multor cuvinte cum ar fi – dedicat, determinat, a aplica, promotie, dramatic, patetic, locatie li s-a adaugat alt sens pe langa sensul deja stiut, sub influenta utilizarii din ce in ce mai extinse a limbii engleze.

Totodata dansa a atras atentia si asupra fenomenului de intoleranta si stigmatizare care a aparut la nivel cultural. Pentru vorbitorii care cunosc sensul acestor cuvinte, asa cum e definit de dictionar, adaugarea de sensuri noi este extrem de suparatoare. Cu toate astea ar trebui sa gandim mai flexibil. “Noi suntem aparatorii sensului cu care aceste cuvinte au intrat in limba romana acum100, maxim 150 de ani, insa ar trebui sa ne intrebam daca e fundamental gresit sa le luam acum si din engleza cu un nou sens.” Acesta ar fi cazul mult comentatului “locatie”, in sensul de baza “inchiriere”. Folosit in prezent din ce in ce mai des cu sensul de plasare, asezare si chiar “loc”. Eu cred ca sensul de loc a intrat in limba romana din cauza mentionarii lui dese cand o vedeta vorbea despre “fine location”-ul in care a filmat. Se pare ca romanii n-au mai stat sa distinga ca termenul se rezuma doar la plasarea site-ului de turnare al unui video clip sau film si au generalizat sensul la orice fel de loc.

 

La sfarsitul conferintei, participantii au fost invitati sa puna intrebari d-nei profesoare si am profitat de ocazie sa imi lamuresc niste dileme mai vechi . Am intrebat daca ar putea prevedea acceptarea, sub presiunea uzului, ca norma a