Breathtakin’ news: Romanul si-a descoperit pofta de lectura! Mai sa fie!

Colectia “Adevarul” a ajuns la un tiraj de 250 000 de exemplare pe titlul editat.

Romanii citeste, dom-le, ceva de speriat! Dar ce-o fi cu setea asta de lectura subita?! Cum de pana acum un tiraj in 10 000 de exemplare era best seller si se epuiza in trei-sase luni si, dintr-o data, avem tiraje de 250 000 de mii epuizate saptamanal. Ce e, dom-le, mania asta?! Cum de i-a luat pe toti frisonul asta de lectura?!

 

Incredibil, dar adevarat, editorii de la “Adevarul” au gasit raspunsul! Pofta de cultura a romanului n-a murit! Cat pe ce era sa se fi stins cu totul, dar au trezit-o ei la viata! E mai vie ca oricand si gata sa faca ravagii. Ha!

 

Ha, ha, ha, fratilor, ce ne mai place sa

Breathtakin’ news: Criza afecteaza traficul pe net!

N-ati aflat?! Criza a afectat traficul rutier, masinile s-au rarit dramatically , odata cu multele business-meetinguri care au picat pe capete, basca retragerea privilegiilor de a avea masina de serviciu,  oferite de companii prea multor salariati.  Bugetele baietzashilor de bani gata si ale d-relor intretinute, care frecau menta pe bolizi si pe taxiuri, au scazut deprimant si pentru ei, sarmanii.  Dar iata ca,  nemiloasa, criza  da o lovitura si traficului pe net! Si bloggerii, cu nervii intinsi la maximum de buzunarele micsorate alarmant,  au lasat-o mai moale cu statul la palavre pe net  si s-au pus pe socotit si razsocotit bugetele de austeritate. Nas-pa! Rezistati, bloggeri, rezistati! Ceea ce imi doresc si mie.  (Oare unde  am pus pusculitza aia?! )

Paul-Badescu si extraterestrii

La a treia editie Booktalks:

Cezar Paul-Badescu – “Luminita, mon amour” (Ed. Polirorm – 2006 -228 de pagini)

Pe la jumatatea lui decembrie, anul trecut, intr-o sambata ploioasa, ploioasa, autorul si colegul nostru de blogosferea Cezar Paul-Badescu si vreo 30 de putin-credinciosi s-au intalnit la British Council pentru o dezbatere pe tema “Noi si biserica”, plecand de la una din temele cartii lui “Luminita, mon amour”, sa se lamureasca care-cum mai sunt relatiile lor, de razboire, colaborare sau ignorare reciproca.  Cand am ajuns ploua la fel de naspa ca atunci cand am plecat de acasa, iar autorul, tragand din pipa (pacii) calm si senin, astepta, pitit sub streasina, sa apara putin-credinciosii. 

Inauntru cei de la Bookblog http://www.bookblog.ro/anunturi/booktalks-editia-a-treia/ organizatorii intalnirii, ospitalieri ca intotdeauna, ne-au dat insigne cu “suflet de cititor (feroce)” Feroce, eu?! Da’ daca au zis ei, ce sa mai comentez. Mi-am capsat insigna de fular si mi-am gasit un loc. 

Moderatorul intalnirii, Adrian Ciubotaru, ne-a spus cateva lucruri despre autor si apoi l-a invitat sa ne citeasca un fragment. Autorul si-a dres nu glasul, ci ochelarii, adica i-a schimbat pe cei de distanta cu cei de aproape si, nici una, nici doua, a trecut la treaba.

poza booktalks

 

Paul-Badescu a citit exact pasajul pe care eu il consider cea mai reusita si comica scena din carte, scena primei intrari a personajului Cezar in biserica. Intrucat cartea are mai multe teme, e greu sa vorbesc de toate, aleg aici tema conflictului dintre asteptarile omului conteporan si biserica, tema pe care autorul a scris argumentat, cu un umor incisiv, destabilizator chiar (risti sa cazi pe spate de ras), demitizand conceptul nostalgic al bisericii de Pasti si Craciun din imaginarul colectiv romanesc, bonome, a toate intelegatoare si ocrotitoare ca sanul lui Avraam.

 

Cezar si Luminita, un cuplu al zilelor noastre, traverseaza o perioda critica din cauza bolii Luminitei, care sufera de atacuri de panica, lucru ce inrautateste pe zi ce trece relatia celor doi. Ei incearca tot felul de cai de vindecare a bolii, de la yoga la cristalo-terapie, muzico-terapie, psihologie si ajung in final si la religie. 

 

Cezar si extraterestrii

Intr-o zi geroasa de Decembrie, dupa Craciun, eroul nostru, Cezar (personajul, nu autorul!) se hotaraste sa descopere ortodoxia, simtind ca pana atunci nu prea avusese preocupari spirituale demne de un umanist ca el, asa ca apuca pe calea cea stramta a credintei intrand intr-una din bisericutele stravechi dintr-un oras moldav. Acolo are Cezar primul lui third grade encounter cu biserica ortodoxa, mai ceva decat Louis De Funes cu extraterestrii. Mi-am amintit ca,

Care “pe care”?! – cu Rodica Zafiu, despre razboiul uzului cu norma

Duminica 1 februarie, d-na Rodica Zafiu, sefa catedrei de Limba Romana a Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti, a sustinut una dintre conferintele TNB pe tema “Nou si vechi in evolutia limbii romane”.

 

Printre chestiunile aduse in discutie s-au numarat: alunecarea discursului public din emisiuni TV si presa inspre o familiaritate care depaseste granita insufletirii limbajului, devenind impolitete si invectiva; defularile limbii romane prin atenuarea realitatii apeland la diminutive in varii registre de la cel familiar: pupic, scumpic, mersic pana la cel administrativ: bonulet si facturica si invazia anglicismelor, pe care dansa a analizat-o de multe ori, mult mai obiectiv decat au facut-o zeci de aparatori patimasi ai limbii romane (printre altele, si eu ii injuram pe aia care violeaza romaneasca noastra cu anglicismele lor, desi recunosteam ca, la randul meu, sunt  un producator ocazional de anglicisme. Mai ales de cand am intrat pe blog, impresionata de numarul mare de deraieri lingvistice spre limba lui nenea Blair, mi-am zis ca asa o fi jocul vremii, sa ma sparg si eu nitelush in figuri daca tara o cere; dar am si criticat folosirea anglicismelor aiurea in tramvai).

 

D-na Zafiu ne-a vorbit si despre adaugarea de sensuri, un subiect care si pe mine ma interesa mult. Legat de faptul ca multor cuvinte cum ar fi – dedicat, determinat, a aplica, promotie, dramatic, patetic, locatie li s-a adaugat alt sens pe langa sensul deja stiut, sub influenta utilizarii din ce in ce mai extinse a limbii engleze.

Totodata dansa a atras atentia si asupra fenomenului de intoleranta si stigmatizare care a aparut la nivel cultural. Pentru vorbitorii care cunosc sensul acestor cuvinte, asa cum e definit de dictionar, adaugarea de sensuri noi este extrem de suparatoare. Cu toate astea ar trebui sa gandim mai flexibil. “Noi suntem aparatorii sensului cu care aceste cuvinte au intrat in limba romana acum100, maxim 150 de ani, insa ar trebui sa ne intrebam daca e fundamental gresit sa le luam acum si din engleza cu un nou sens.” Acesta ar fi cazul mult comentatului “locatie”, in sensul de baza “inchiriere”. Folosit in prezent din ce in ce mai des cu sensul de plasare, asezare si chiar “loc”. Eu cred ca sensul de loc a intrat in limba romana din cauza mentionarii lui dese cand o vedeta vorbea despre “fine location”-ul in care a filmat. Se pare ca romanii n-au mai stat sa distinga ca termenul se rezuma doar la plasarea site-ului de turnare al unui video clip sau film si au generalizat sensul la orice fel de loc.

 

La sfarsitul conferintei, participantii au fost invitati sa puna intrebari d-nei profesoare si am profitat de ocazie sa imi lamuresc niste dileme mai vechi . Am intrebat daca ar putea prevedea acceptarea,sub presiunea uzului, ca norma a