Agresiunea spiritului de Craciun

De sarbatori majoritatea oamenilor sunt curpinsi de un élan pompieresc de sarbatorire. Ca majoritatea habar nu au la ce se refera sarbatoarea Craciunului in sine si se tot  petrece intr-o dulce si confuza incalceala de supozitii dinainte de Craciun pana dincolo de Anul Nou e partea a doua. O isterie colectiva ii cuprinde pe cei mai multi. E sarbatoare! Trebuie sa

Mitul bibliotecii si consumul steril

 

Desi i-am admirat (si invidiat) pe oamenii cu rafturi din podele pana in tavan pe cate doi- trei pereti dintr-o muche in alta, mi-am zis deseori, pesemne intocmai ca vulpea care nu ajunge la struguri, ”vezi-ti de treaba, ca n-au citit nici ei tot, ca doar nu sunt supra-oameni. Sau, daca au citit, nu au asimilat nici 20% daca si atat… “

 

Ei bine, cu foarte putine exceptii, inclin sa cred ca e foarte adevarata supozitia mea, nu doar invidie verde.

Am intalnit, si nu o data, persoane al caror living, hol sau dormitor aratau ca o biblioteca municipala: in jur de 1500-2500 de volume, cate 10-14 rafturi din podea pana in tavan. De obicei proprrietarul sau proprietara imi spunea cu mandrie: “ Eu am citit mult…” sau cu degetul la tampla, misterios si plin de importanta: “Mie mi-a placut mult sa citesc”.  M-am plimbat uneori de-a lungul rafturilor care imi starneau invidia si am luat o carte… “Are un titlu interesant”, sursuram candid: “Despre ce e vorba?!”… “Aaaa, pai, nu prea imi mai aduc aminte ca am citit-o mai demult…”  “Si acuma ce cititi?!” “Citesc ultima carte a lui Llosa… extraordinara!” “Ce anume va place?” “Pai nu stiu cum sa va spun, imi place, e scrisa bine, Llosa e inconfundabil, e genial, povestile sud-americanilor, in genere, sunt foarte atractive, au o lume fantastica a lor…”

“Dar ce anume va place la asta?!” si litania reincepea “Stilul… tehnica… e interesant… e inconfundabil…. e genial… Llosa e Llosa… trebuie sa cititi ca sa intelegeti!” …Plecam ochii, co-ple-si-ta de asimilarile culturale ale domnului sau doamnei si abia tinandu-mi rasul.

 

 

Am inteles de atunci ca biblioteca e pentru multi o maniera de legitimare sau parada intelectuala. Am biblioteca, deci sunt intelectual. Deseori si cititul, mersul la teatru, opera, opereta sau Ateneu devin

Intalnirea de gradul 3 a romanului cu biserica

Romanul e religios. Daca urmaresti sondajele vei vedea ca romanul crede, nu gluma. Crede in Dumnezeu si crede si in biserica. Cel putin pe hartie, din sondaje asa reise, el e credincios foc.

 

Cu toate astea, tot mai multi tineri si adulti ajung, dupa

indelungi cugetari, la concluzia ca exista o distinctie

clara intre sentimentul religios –  convingerea ca divinitatea exista + dorinta, preocuparea lor de a se apropia de aceasta si  de a-si asigura protectia ei, printr-o conduita care satisface asteptarile acesteia – si biserica drept intermediar in acest demers al lor. Ei accepta utilitatea bisericii in acest demers dar nu ii acorda un rol important, ci unul marginal. Paradoxal, greu dispensabil dar marginal totusi… Astfel, daca urmaresti atent parcursul romanului ortodox, lucrul in care acesta crede nu este nici Dumnezeu, nici biserica despre care intreaba sondajele ci dumnezeul si biserica de la marginea vietii lui.

 

Problemele de alimentare ale literaturii romane tinere

Si cam asta ar fi cea de-a treia parte si ultima cu ideile discutate la dezbaterea despre situatiunea literaturii noastre, in 22 noiembrie, la standul Polirom, in cadrul Targului de carte Gaudeamus.

 

Eu am tras concluzia ca literatura noastra are niste probleme grave de alimentare sau cel putin de digestie si asimilare, in cazurile in care mai apuca vreunii din firavii nostri scriitori tineri sa se alimenteze cat de cat cum trebuie J.

 

Cum ziceam, dezbaterea a plecat de la nemultumirea criticului Paul Cernat fata de literatura romana, in special fata de cea tanara, mai exact fata de autorii tinerii care, spunea dansul, refuza sa isi mai traga seva din scrierile fundamentale, asa cum au facut inaintasii lor.

 

Iulian Baicus a protestat invocand

Cristea-Enache & Baicus versus Cernat

Continui aici relatarea – insotita si de reflectarile personale – despre ce s-a mai vorbit sambata 22 noiembrie la standul Polirom in cadrul dezbaterii “Cum se mai simte literatura romana?”

 

Daniel Cristea Enache a vrut sa stie, daca Paul Cernat aprecia ca dominanta literaturii este una a mediocritatii, contrazisa doar de cateva exceptii, in cat timp considera dansul ca se poate constitui o dominanta. Cum poti sa ceri unor oameni care abia au inceput sa publice de 5-6 ani sa concureze cu Tolstoi?!

Si a acuzat ca aici ar fi o greseala a lui Cernat care nu a definit clar la ce