Femeile sustin literatura, nu insa si pe scriitoare

Doamnelor, avem o problema!

Va mira acest lucru?! E foarte firesc. Exista aici un impuls al preferintelor instinctive si un altul al atractiei fata de autoritate.

 

Lectorii barbati nu simt nevoia sa parcurga scriituri feminine, privindu-le fie cu o anume rezerva , fie cu oarecare condescendenta ca superficiale, femeiesti. Gandire masculina tipica de secole: ce sa admir eu in discursul intelectual al unei femei?! Ca se cred sau nu emancipati, undeva, in constiinta majoritatii barbatilor, exista bine insurbata ideea ca femeile au alte domenii in care se pot  afirma si pot fi admirate.

 

Astfel scriiturilor feminine le ramane disponibil, cu precadere, un public feminin. Public care, la randul lui, din motive afective, se simte mult mai atras de scriitura masculina decat de cea feminina. Asemenea afirmatie poate sa para ridicola si ofensatoare, mai ales ca multe din cititoarele pasionate se considera structuri cerebrale, emancipate si detasate de angoasa sexualitatii. (Adica noi, fetele, suntem mandre de sexualitatea noastra, ne-o traim din plin, dezinhibat, dar ne credem superioare barbatilor cand vine vorba sa separam valorile. Doar apanajul judecarii cu mintea din pantaloni e al lor, nu al nostru!) Dar, oricat de ridicol ar parea, indraznesc sa afirm ca sexualitatea joaca un rol important in alegerea lecturilor si

Cum se mai simte literatura romana?!

E in coma, dar o sa isi revina…

 

Sambata 22 noiembrie, cum spuneam, la standul Polirom a avut loc o dezbatere de dezbatere: “Cum se mai simte literatura romana?”

Au participat Bogdan Alexandru Stanescu, Paul Cernat, Alexandru Matei, Daniel Cristea Enache, Iulian Baicus si moderatorul Ovidiu Simonca.

 

Intrebat de moderator cum isi vede acum textele in care a criticat sever literatura romana, in special literatura tanara si daca ar dori sa retracteze ceva, Paul Cernat a declarat ca le-ar repeta intocmai, poate doar cu unele mici modificari stilistice.

 

Criticul a precizat ca textul care a starnit atatea polemici a fost un articol de sinteze despre proza romana actuala si ca atunci cand l-a scris a simtit ca era momentul sa isi spuna niste ofuri care se acumulasera. Nu regreta vehementa care a fost gandita dar autentica si “nu avea rost sa puna prea multi bemoli, pentru ca problema e reala si un articol caldicel nu ar rezolva nimic”. Dansul considera ca textele sale au fost mult rastalmacite, fiecare din cei care au publicat varii reactii interpretandu-le cum le-a convenit si eludand o semnificatie de fond a demersului.

“Eu nu am vrut sa merg pe valorile care exista ca exceptii, ci m-am referit la dominanta, m-am referit la literatura romaneasca actuala, la proza si in special la romanul romanesc. Am spus ca exista niste exceptii, am facut niste ierarhii sociologice, dar, dincolo de valorile care pot fi invocate, exista o problema majora in literatura romana actuala care nu e legata numai de literatura, ci si de societate si de locul literaturii in societate, de criza invatamantului, de criza societatii romanesti in ansamblu si de criza valorilor pe care o constatam cu totii la generatiile mai tinere, mai tinere decat noi, cei aflati la aceasta masa” – (nota mea explicativa: generatia celor de 20-30 de ani, fiindca cei aflati acolo erau oameni la 35- 40 de ani.)

 

A explicat ulterior demersul de fond al acelor texte blamate: “Ceea ce numim literatura tanara a ajuns la un soi de autosuficienta paguboasa, la o complacere intr-un soi de minorat pseudo anarhist, la refuzul

Gaudeamus

A 15-a editie a Targului International  de Carte Gaudeamus organizat de Casa Radio s-a incheiat duminica aceasta. Targul s-a desfasurat pe durata a 5 zile in interiorul Pavilionului Central Romexpo. 

 

Din cele 400 de evenimente care au avut loc 57, 5% au constituit lansari ale cartilor de autori romani, 21, 25 % lansari ale unor carti de autori straini tradusi in limba romana, iar restul dezbateri, seminarii, mese rotunde. 

 

Iata ca se poate si in Romania. Si inca binisor as putea spune. Vineri cand am ajuns prima data la targ parcarea era plina. Si in interior foiala mare. Probabil ca targul a fost bine mediatizat fiindca oaspetii au dat buluc iar casierii de la standurile editurilor mari nu mai pridideau cu treaba desi erau cate

Parte de carte!

 

Intre 19 si 23 noiembrie, in Pavilionul Central Romexpo se desfasoara cea de a 15 editie a Targului International Gaudeamus. Programul de vizitare a Targului si cel al evenimentelor organizate aici: http://www.gaudeamus.ro/index.htm  

 

Spargeti pusculitele si veniti la targ pentru ca, mai mult ca sigur, editurile ne vor oferi carti cu reduceri substantiale.

 

De asemenea, vineri 21 noiembrie, ora 15.30,

 la standul editurii Polirom

va avea loc lansarea romanului colectiv RUBIK

 

Despre ”Rubik” am scris si aici: http://scriitorindevenire.wordpress.com/2008/11/02/se-lanseaza-rubik-literatura-tanara/ Am fost si la lansarea de la 314 Litere, promit o scurta relatare si despre acel eveniment frumos deindata ce mai prind o clipa de ragaz.

 

Am avut foarte mult de lucru in ultima vreme (si nici prea curand nu se anunta ca o sa am mai putin L,  dar, cu toate acestea, promit sa revin cu articole noi cat de curand. Promit. Solemn. J)

 

 

Prada de razboiu: doua carti cu autograf!

Festivalul international de literatura -Bucuresti, Re-writing the map of Europe

Our private wars

(29- 31 octombrie 2008)

In cea dea treia si ultima seara a festivalului – 31 octombrie – au fost poftiti la lupta dreapta scriitori care circula foarte mult in spatiul liber european, doi autori maghiari, Attila Bartis si György Dragomán si ai nostri condeieri de nadejde, Filip Florian, Florin Lazarescu, Dan Lungu, Ana Maria Sandu, Lucian Dan Teodorovici si, impreuna cu organizatorii, au incercat sa afle daca exista o reteta a succesului pe piata internationala.

 

Ca si in seara dinainte, Anca Baicoianu ne-a citit foarte frumos din cartile ambilor autori straini si dupa aceasta au inceput discutiile deschise.

 

Plecand de la afirmatia criticului Paul Cernat cum ca se abuzeaza de apelul la tema comunismului si a autobiografiei, organizatorii i-au intrebat pe scriitori daca ei cred ca tema aleasa ii poate plasa in esalonul al doilea al scriitorilor sau ii poate consacra ca primi-scriitori.

 

Ana Maria Sandu a zis ca ne plasam pe o pista falsa, incriminand povestile spuse prin vocea naratorului copil. Nu vocea naratorului conteaza, ci felul in care e tratata tema aleasa, putand iesi carti bune sau mai putin bune.

 

Filip Florian a intarit ideea Anei spunand ca temele sunt niste obsesii iar, daca autorul  este obsedat cu toata fiinta lui de tema despre care scrie, el poate face o minunatie, o vraja din asta, fiind o eroare sa calificam valoarea cartilor din punctul de vedere al temei alese.

 

Sunt de acord cu Filip, dar… pe de alta parte, il inteleg, pana la un punct, si pe Paul Cernat, iesirea la rampa a multor, multor povestiri axate pe biografia personala si comunism a dus la ideea gresita ca autorii tineri au imbratisat aceste teme si maniere de narare ca “formula garantata de succes”. Sau ca unica preocupare… Astfel, carti diferite ca stil, valoare, maniera de tratare a aceleiasi teme au fost bagate in aceeasi oala. Trist dar adevarat. Si un sondaj de opinie in randul cititorilor neprofesionisti imi intareste ideea ca

La guerre a la guerre! Si in literatura la fel!

Daaaaa! Si am intrat in razboi si a doua zi…

Festivalul international de literatura – Bucuresti, Re-writing the map of Europe

Our private wars

(29- 31 octombrie 2008)

  

Numa’ cand ma gandesc ce durere de cap si de stomac aveam cand am plecat de acasa in primul rand sa imi indeplinesc datoriile civile  si  cum, dupa ce le-am dat gata, nu am dat bir cu fugitii inapoi la pătul, ci am inghitit eroic si cu de-a sila trei analgezice, un iaurt si doi covrigi ca sa ma prezint la postul de lupta la Club, ma simt mandra de mine! Am uitat sa va spun ca tot timpul a fost acolo un generalisim, Capul Rautatilor cred, care purta chipiu si fular, pe nume Vasile Ernu. Il mai secondau 4 locotenenti, Oana Boca, Bogdan Alexandru Stanescu, Laurentiu Midvichi si George Onofrei. Se pare ca ei au fost cei care au planuit si declansat acest conflict literar in Estul Europei.

Si daca nu ati fost acolo sa luati un catalog al festivalului, continand declaratiile lor de razboi si datele partilor beligerante puteti accesa formatul electronic al cataloglului de pe site-ul oficial al Festivalului International de Literatura – Bucuresti de aici:

http://www.supliment.polirom.ro/filb/catalog.htm

In cea de-a doua seara a fost mult mai bine decat in prima, dialogurile s-au legat parca mai fluent si mai viu. Invitatii serii au fost: Wojciech Kuczok (Polonia) si Juli Zeh (Germania) si ai nostri: Simona Popescu, Cezar Paul-Badescu, Elena Vladareanu. Traducatorul Constantin Geambasu l-a secondat pe oaspetele polonez, iar traducatoarea Gabriela Eftimie pe scriitoarea germana, care de altminteri vorbea o engleza foarte curata si clara. (poza de mai jos este preluata de pe situl Cotidianul.ro http://www.cotidianul.ro/nicaieri_nu_traiesti_din_literatura-62898.html ) 

Inainte de a urca pe scena, toti invitatii au trecut si zabovit putin printre participantii din sala, pentru strangeri de maini si incrucisari vijelioase de priviri. Si, gratie prezentei d-nei Simona Popescu intre comandantul de legiuni blogosferice Cezar, zis si Paul-Badescu, si mai tanara lor colega Elena Vladareanu, am facut si eu cunostinta cu cei din urma.

Apoi au inceput ostilitatile! Si da-i si lupta! De data asta am avut macar tehnica in functiune… asa ca am ramas cu impresii ceva mai clare decat in prima seara.

S-au prezentat autorii Juli Zeh si Wojciech Kuczok si cartile lor “Schilf” si “Mizeria” iar fragmentele citite din ele au sunat extraordinar de bine in lectura Ancai Baicoianu. Daca Anca ar inregistra audio-bookuri mi-as cumpara negresit cateva. Anca are un timbru foarte placut si parca citeste cu ochii mintii mele.

Pentru prima data dupa niste lecturi publice, am ramas cu impresia ca

Se lanseaza “RUBIK” – literatura tanara!

Miercuri 5 noiembrie, ora 18, la sala 314,

la Facultatea de Litere, se lanseaza “Rubik”!!!!!

Ion Manolescu si Ovidiu Verdes

 vor vorbi despre “Rubik”, un roman colectiv,

scris de un grup de studenti de la Facultatea de Litere si Limbi Straine, Filosofie, Istorie, Stiinte Politice si Arhitectura,

Bogdan Boureanu, Dragos Carciga, Ana Chiritoiu, Raluca Ciochina, Dan Dancescu, Brandusa Dragomir, Gruia Dragomir, Cristina Foarfa, Madalina Georgescu, Anca Ionescu, Marieva Ionescu, Radu Leca, Sonia Lodi, Radu Nedelcut, Igor Mocanu, Dominika Ogrodnik, Eva Pervolovici, Ovidiu Pop, Alina Purcaru, Laura Sandu, Elena Stancu, Simona Vasilache, Ehren Schimmel, Alexis, Florin Vasile, Mihai Armanul, J.B., Luca Dinulescu, Peter Rösh

si coordonatoarea lor,

Simona Popescu.

*

„Rubik – nu e doar un cub! 1. E o jucărie! E o cutie! E, printre altele, un obiect literar escherian-fractalic-moebusian. La fel ca pe Continua Bandă, personajele şi autorii Rubikului, prin varii răsuciri, încep să se confunde, de nu mai ştii cine-i cine şi ce s-a întîmplat cu fiecare dacă nu eşti atent şi dacă nu ai un bun antrenament. Personajele intră în pielea autorilor şi autorii se prelungesc în personajele lor şi-ale altora. 2. Prima autoficţiune colectivă de pe meleagurile carpato-danubiano-pontice – şi nu numai! 3. Mai mult decît literatură.” (Simona Popescu)
Romanul are atasat un DVD pe care se regasesc atit textele care contribuie la Rubik, cit si o serie de filme scurte, pe ideile ce construiesc tesatura acestei carti.

Intrarea libera.

Jurnal de pe frontul literaturii de est

Deci, s-a terminat razbelu’.

Ne-am batut ce ne-am batut si apoi ne-am intors fiecare la casele noastre…

 

A fost frumos.

Vaporos, dens, aburitor si lamuritor…

un amestec de toate,

cum festivalului bine ii sade…

 

Bine, ok. Sa vorbim si serios. Din prima seara nu am ales mare lucru. Au fost invitati: Philip Ó Ceallaigh (Irlanda)  si  T.O. Bobe, Mitos Micleusanu, Costi Rogozanu.

Spre marea mea dezamagire, m-am trezit la poarta Clubului cu bateriile de la reportofon descarcate. Sa ma dau cu capul de el. Spre mare mea usurare, in prima seara a fost atat de aburitor incat nu mi-a parut rau ca nu am putut inregistra. Totusi cu ceva impresii am ramas.

Actorul irlandez Simon Toal a citit dintr-o carte (in curs de aparitie) a lui Philip Ó Ceallaigh, in engleza, of course. Si-a citit. Si iar a citit. He read and read. Mult si bine. Si, of course, by the way, toti cei o suta si ceva de oaspeti, including me, of course, am inteles t(h)ooot! Tot ce se putea, desigur… la debitul actorului si la sunetele de hora de la barul din holul larg al Clubului, aflat in imediata vecinatate, care se interferau cu sunetele produse de mesenii de acolo si de chelnarii ce trebaluiau de zor sa aranjeze cocteilul oferit ulterior de Ambasada Irlandei. Cred ca, anyway, cei din primele randuri au fost avantajati, eu una recunosc ca sunt cam fudula de urechi, asta e, si pe deasupra am stat si in spate. Boooon… apoi, s-au purtat niste discutii, din care, spre marea mea rusine, nu am inteles mare lucru. Nici nu incepusera bine discutiile ca o tanti, putin plecata cu sorcova, le-a intrerupt de cateva ori sa ii intrebe ori sa ii certe pe organizatori, nimeni din sala nu cred ca a inteles cu privire la ce, dar cert e ca asta a functionat ca un “vector” de dezechilibru si inhibare pe seara aceea. Dupa ce i s-a dat un exemplar din cartea lui Philip Ó Ceallaigh, “Insemnari dintr-un bordel turcesc”,  d-na s-a facut nevazuta. Efectul avut insa de interventiile dansei, incoerente si haotice, a fost ca nimeni din public  nu a mai avut chef sa puna intrebari scriitorilor, editorilor…

 

Mircea Mihaies ne-a spus ca marea problema a tinerilor scriitori este cum sa scrie a doua carte buna. Dansul zicea ca la prima e usor sa fii bun, fiindca scrii despre tine, despre experientele care te-au format, dar a doua, se subintelgea oarecum, trebuie sa fie altceva… sa se desprinda de biografia personala. Si eu am un frison pe tema asta… bun, cata vreme ma gandesc sa scriu despre