Violul limbii romane

 

Gheorghita e freaky rau!

Pe cuvant de pionier ca un anacolut (eu cand urc scarile mi se face rau) , un pleonasm, acolo, din neatentie (as vrea sa mai revad piesa aceea), lipsa lui “pe” din “pe care”- cand nu duce la nici o confuzie (cartea care am citit-o) imi agreseaza mai putin urechea decat invadarea limbii romane de o serie de anglicisme greu de digerat ca asimilabile…(pe care, culmea, intre noi fie vorba, desi imi displac, si eu ma surprind ca le propag uneori – asa de badly poate afecta engleza asta abilitatile lingvistice native).

 

Daca vorbe ca design, bodyguard, e-mail, website, copywriter, DTP, informalul dar consacrat deja “a detepi”),  master, management, feedback, training, site, soft(ware), hard(ware), junior …, senior… din organigrama corporatiilor ptr. a denumi nivele de experienta profesionala, broker, project manager si altele au intrat in utilizarea curenta din lipsa de echivalente sau, data fiind existenta unor echivalente prea invechite, dintr-o nevoie fireasca de a innoi vocabularul limbii romane in concordanta cu evolutiile economice, politice, sociale traite si nu in ultimul rand cu ritmul alert de exprimare unde si o silaba, doua in minus e time-saving, totusi nu imi vine inca sa cred urechilor cand aud constructii de genul:

 

Am primit un task imposibil. / Mi-am luat un degree in finante anul trecut. / La mate ne-a zis teach-ul ca nu ne trece daca nu stim matricele (am rasuflat usurata ca n-a zis matrix-urile…) /  Am aplicat la mai multe companii pentru pozitia asta. / Am aplicat pentru o bursa. / Oooooh, my God!….. (stiti voi unde…) / Gheorghita e freaky rau! / Haidi fata, mai incolo, ca stiu eu o crasma trendy! / Salut, unde esti? – Sunt la office.

 

Admit existenta unor parghii pe care patrund in mod firesc anglicisme: industria IT, a internetului, a telefoniei mobile, industria  publicitatii (pardon, a advertising-ului!), a presei scrise, a showbiz-ului, serviciile bancare, imobiliare, corporatiile multinationale – zise si holding-uri, scolile de management. Toate importa in limba romana o serie de termeni de utilitate concreta, traducerea multora dintre ei fiind dificila sau imposibila…dar tot ele sau o anglofilie greu de inteles aduc si termeni care nu sunt necesari, care suna firesc in zona de business, dar par foarte weird in zona limbajului cotidian.

 

Sa ii spui copilului de 5 ani ca trebuie sa fie mai friendly cu colegii ca sa nu ramana lonely si freaky, ca it’s a must sa socializeze o resimt ca pe o “plecare pe campii, hai sa ne adunam, copii!” Daca noi (astia de 25-45 de ani) am mai scapat, pe copiii nostri ii paste o sanatoasa spalare de creier de orice urma de identitate nationala… Asa vad eu sau poate oi fi mai anglofoba si vad un atentat la identitatea nationala in acest import abundent de termeni, cand de fapt ar trebui sa ma bucure ca generatia de maine creste din fasa cool, trendy si perfectly integrated.

 

…sa vorbesti despre target si taskuri intre perne, sa jubilezi cele mai intime vibratii in aceasta limba corporatista – oh, hold me, babe, oh, babe please, please, Fanele, you are the best, don’t stop…– imi pare cel mult de ras, decat de feel. Ma rog, inteleg, daca esti cumva un filoenglez impatimit, traducator, anglist, daca ai prin cariera sau nasterea din parents o legatura organica cu limba engleza, e posibil sa ai sentimente autentice, pe care pur si simplu nu le poti lasa deoparte nici macar in pat si sa nu poti juisa altfel decat prin limba lui Shakespeare.

 

Dar altminteri suna ca o intruziune in initmitatea dormitorului pe care mai dergaba imi vine sa il numesc, ptr efecte ludice sau lubrice, buduar, alcov (desi si astea or fi sunat strident cand au penetrat biata limba romana inocenta si neajutorata) dar caruia sper sa nu ii spun in aceasta viata, in aceasta tara, in bratele unui conational – bedroom. So help me God! Faneeleee! Move your ass, bre! Ca am nevoie la bathroom!

 

Questions: E normal, e sanatos sa opunem o rezistenta fata de acest import abundent al termenilor englezesti sau cel mult ar fi indicat sa ne amuzam si chiar sa cooperam fiindca, iata, e si asta o maniera de a ajunge sa ne intelegem mai bine unii cu altii sans frontieres cu un minim efort?

Pe de alta parte, un aflux necontrolat si deseori fortat de termeni reprezinta un pericol pentru identitatea nationala sau ne facem griji degeaba?!